Nu ma intereseaza sa dau nume de carciumi sau de institutii. De aia am si lasat povestea de mai jos pentru acum, cand sezonul estival agonizeaza si nu mai pot speria nici macar o pisica de pe Litoral. S-a intamplat la sfarsitul lui august, pe o terasa de traditie din Mamaia.
Era weekend, era seara, era marea aproape, era bine de tot. Pana cand au navalit niste eroi de western, imbracati de plaja. Initial, m-am gandit ca au sarit de pe carele alegorice de la carnaval. Mi-am zis „ia uite, dom’le, Mazare a abordat tema «Cowboys la Saint-Tropez»”. Habar n-am daca lucrau la Politia economica, la ANAF sau la Hotii si Vardistii, ca nu ma pricep la Sebastian Bodu si prietenii sai. Echipajul era alcatuit din patru vigurosi in slipuri Speedo, din Turcia, si o strengarita. Nimfa — epilata regulamentar. Hoooop, pauza! Mint. Au patruns energic trei viteji plus Miss Chitanta, pentru ca al patrulea, sprintenul grupului, se credea Batman si a sarit gardul prin spate. Echilibristul a coborat pe navetele de Cola. Iubeste legea si nu-l putea opri nimic, nici tipatul unei pensionare care avea un part-time de spalat vase. Seriful era persuasiv, vorbea cu „ba, fa, ma”, si i-a hipnotizat pe ospatari din prima. N-au mai dus la mese mancarea sau restul de la notele de plata. S-au lasat si buzunariti. Ascunsesera documente forte, bancnote de 5 lei. Pana la urma, s-a gasit corpul delict. Vinul la carafa („garafa”, la Eminescu). Norocul meu ca beam la sticla, ca altfel as fi fost judecat pe loc, ca banditii din Vestul Salbatic. Pe bon aparea „vin la carafa”, in loc de „0,5 litri”. Eroare capitala, frauda enorma!
Restaurantul a fost inchis, turistii au fugit (la curve, la bulgari sau la mama dracului), iar atletii legii au avut satisfactia ca pot declara, ca tovarasii din filmele lui Sergiu Nicolaescu, „nu ne-am facut decat datoria!”. Cand erau mici, il adorau pe „Pistruitatul”.