Azi nu mai are nimic din ieri, în campania asta electorală. Dezvolt, pe puncte.
Serviciile Secrete. Înainte, politicienii controlau Serviciile Secrete. Pe urmă, parlamentarii și miniștrii s-au pretins, poate chiar au fost, victimele Serviciilor Secrete. Acum, Serviciile Secrete se lucrează între ele, într-o lume în care facebook și tik tok se lucrează între ele. Primul Serviciu Secret l-a înființat Constantin Brâncoveanu. Din păcate, Brâncoveanu a fost un securist atât de reușit încât un văr de-al lui, din familia Cantacuzino, l-a sifonat turcilor pentru că întreținea corespondență cu Viena, Veneția și Rusia. Cum a sfârșit domnitorul, știți. Brâncoveanu este românul absolut. Martir și ctitor, șef de turnători și turnat. Dintre domnitori, cel mai cult a fost Cantemir. Dacă s-ar fi stabilit în Italia în vremea Renașterii, Cantemir ar fi fost o figură demnă de așezat între Dante, Galileo Galilei și pontifi.
Politicienii. La alegerile locale și nu numai, candidații săreau cu bani la televizii. Acum, îi sună pe realizatorii de tocșoaie și se milogesc. „Să moară copiii mei, invită-mă la emisiune, că mă revanșez după ce ies primar!”. Dacă ajung primari sau parlamentari, uită de promisiuni. Ceea ce mă enervează e că sunt niște escroci fără detentă, care se jură aiurea pe copii. În prima jumătate a secolului trecut, exista un negustor, mai mult un intermediar, de tablouri, care îi țepuia pe pictori. Le lua câte zece lucrări și după un an le dădea banii așa, pe o juma’ de lucrare. Dar când îi întâlnea, ducea mâna la inimă și se jura „să moară viitorul meu că mâine îți dau banii!”. Știindu-l credincios, artiștii acceptau amânarea. Criticul de artă Petre Oprea a povestit că pictorul Moser Padina n-a mai suportat. Când a auzit, a nu știu câta oară, vrăjeala cu „să moară viitorul meu!” și a asistat la tot circul cu mâna dusă la inimă, Moser Padina l-a luat pe escroc de sacou și l-a scuturat. În buzunarul interior al hainei avea ziarul „Viitorul”, organul de presă al liberalilor.
Cântăcioșii. Pe vremuri, scârnăviile autointitulate artiști se îmbogățeau la chermezele electorale. Nici pe dilibadiști nu-i mai caută nimeni. Sigur, a fost excepția din PNL, Consilierii lui Ciucă i-au furajat pe niște maneliști ca să-l cobzărească pe generalul – scriitorache. Dar mi-aș dori ca organele să-i caute pe cântăcioși, pentru a recupera banii negri de altădată. Ah, ce mi-ar plăcea să-i aud băgând vechiul refren de speluncă „Banii mei munciți cu gura mi i-a luat Procuratura!”