Dostoievski scria ca orice mare avere are in spate o crima. Probabil ca avea dreptate, nu ma intereseaza.
Ceea ce stiu e ca poporul nostru de invoiala a dus-o cel mai rau in vremurile isterizate de asaltul justitiarilor. Romanii accepta combinagiii, pentru ca sunt o scuza comoda si o materie buna pentru barfa, injuraturi si autocompatimire – “de-aia n-am io bani, fiindca fura astia” – dar se sperie de justitiari, pentru ca nu le plac deciziile capitale. Vlad Tepes, Corneliu Zelea Codreanu si Ceausescu au avut succes in istorie, nu in epocile lor. Au ramas in istorie, dar nu si-au convins congenerii. Tare mi-e teama ca si epoca prigoanei macoveiste, de dupa 2010, va fi intens reprezentata in hrisoavele internetului – stridenta alaturare!
Justitia bolnava de catuse marteleaza oamenii de afaceri, dar este incapabila sa aresteze si sa condamne criminalii, violatorii si pedofilii. Iar cand ii prinde, ii elibereaza conditionat. Lasarea criminalilor in libertate nu e un atentat la siguranta nationala? De doua zile vorbim despre asasina de la metrou. Mai sunt si altii printre noi. Le dam buna ziua, cu asentimentul Statului de Drept. Avem chiar o traditie in sensul asta. Reproduc din “Jurnal cu fata ascunsa (2)”, al lui Fanus Neagu, nota datata 29 ianuarie 2009. “Am urat definitiv si grosolan doua persoane in viata mea. 1) Elena Ceausescu, in numele careia eram somat de militieni, la trecerea ei pe Calea Victoriei: intoarce-te cu fata la perete! (sau) intra in hol, grasanule nenorocit. 2) Pe criminalul Ion Ramaru… Cu acesta, hartuit de cativa militieni, intr-o noapte tarzie de toamna, mi-am incrucisat pasii pe Str. Polizu. Hei, tu, pune-i piedica aluia!, urlau militienii. Dispretuindu-i din principiu pe asa-zisii oameni ai legii, n-am intins piciorul ca sa frang goana fugarului…Mai tarziu, am aflat de la un ofiter ca-l salvasem pe Ion Ramaru. M-a napadit un val de ura amestecat cu greata. Aceste personaje odioase s-au pastrat conservate perfect in veninul urii mele si dupa ce au pierit de glont… Dar, iata, un al treilea a pornit ca sageata din arc sa li se alinieze pe scandura blestemului. Numele lui:Traian Basescu. Si prin setea lui nepotolita de-a se transforma in tiran va ocupa repede locul trei pe podium.”
Scriitor nu te face nimeni, dar daca ai citit “Jurnalul” lui Jules Renard si “Jurnal cu fata ascunsa” (1 si 2) al lui Fanus Neagu, devii mai scriitor ca inainte. Aceste randuri nu sunt valabile pentru cartofii prajiti din generatia mea. Tefelistii literari adora, asa-i la moda, de vreo 25 de ani, “Dictionarul onomastic” al lui Mircea Horia Simionescu. O carte buna. Ar fi fost si originala, daca M.H.S. nu s-ar fi inspirat din “Dictionar de idei primite de-a gata”, al lui Flaubert.