1. M-am uitat duminică, zece secunde, la „România, te iubesc!” de pe ProTv. Emisiune despre cadastru. E drept, în urmă cu vreo 10-15 ani, potrivit retrocedărilor, România ajunsese cât Franța și Italia la un loc. Dar în dulcele stil neomarxist, României i se reproșa, la ProTv, că are prea mulți proprietari. Vă deranjează proprietatea, nu-i așa? Mai țineți minte când comunistozaurul Iliescu perora că „proprietatea e un moft”? Ați uitat ce spunea fata aia pe care Cioloș o rebotezase (probabil la Costinești) „roata motrice a partidului”? „N-ar mai trebui să trăim în cupluri, ci în triburi.” Ce diferență e între Iliescu și useriști? Iliescu a înțeles mai repede democrația, a făcut nenorociri doar șase luni, între 22 decembrie 1989 și mineriada din 14-15 iunie 1990. Pe urmă a comis greșeli de comunist care se adaptează greu și a închis ochii la combinațiile din FSN și PDSR. Partidul parțial eclozat și susținătorii lui o țin din nenorocire în nenorocire.
2. Cea mai mare nenorocire e că Piața Victoriei se pretinde moștenitoare a Pieței Universității. În balconul din Piața Universității, înainte ca preoții să spună „Tatăl nostru”, câte un deținut politic lua microfonul și se adresa imperativ: „toată lumea în genunchi, comuniștii în picioare!” Pe acolo erau și oameni străbătuți de îndoieli, care nu ripostau. Se mărgineau să afișeze zâmbete îngăduitoare. N-ar fi grav dacă parțial eclozații din Piața Victoriei ar vorbi cu scepticism despre Dumnezeu. Dar trotinetarii digitalizați au convingeri materialist-dialectice și se închină la un șoarece – la sfântul „mouse”.
3. La opt ani după Colectiv, Vlad Voiculescu a cinstit memoria victimelor pe o centură de socializare. În traducere, și-a enumerat realizările. Așa e, mai nou, la parastas. Vorbești despre morți autoelogiindu-te. „Am crescut sporurile…”, „patru noi ordine de ministru au reglementat raportarea infecțiilor nosocomiale – de atunci fiind singura perioadă din istoria României în care…”, „am adus un specialist în biocide de la Comisia Europeană și am refăcut legislația în materie”… Vlăduț nu a terminat Facultatea de Medicină, dar văd că ar fi vrut să fie și istoric, și jurist. De mic avea stofă de medic și mic a rămas și când s-a făcut mare.