1. Citez din presă. „Bătaie cu săbii și cuțite între două clanuri de romi în parcarea unui supermaket din Baia Mare.” Nu inventăm noi nimic. Acestea sunt fapte. 2-3 % din populația României a creat 99% din incidentele petrecute în timpul stării de urgență. Focarul virotic e nimic pe lângă focarul violenței. Așa se întâmplă într-o țară în care sunt batjocorite majoritățile clasice. Și în care domnește confuzia. Vorbim, de pildă, despre „distanțarea socială” din epoca molimei, deși corect se zice „distanțare fizică”. Știți ce înseamnă „distanțare socială?” Vin cu un exemplu. Adriana Bahmuțeanu a fost întrebată, în urmă cu niște ani, de ce s-a măritat cu Prigoană. A dat un răspuns sincer, de femeie care știe ce vrea, iar eu o felicit. „M-am măritat cu Prigoană fiindcă avea putere și bani. Doar nu era să mă mărit cu P. Ulică Frânaru!” Asta-i distanțarea socială.
2. Bătăile cu săbii și cuțite intră în sarcina Ministerului de Interne – extraordinici și extramocorar ce am descoperit eu! Dar domnul Marcel Vela are, probabil, alte priorități. Vorbește în emisiunea lui Capatos. După ce amfitrionul a spus că „tenisul e un sport individual și am putea juca tenis de pe 15 mai, pentru că adversarii stau la distanță, îi desparte și fileul”, domnul ministru l-a corectat pe Capatos. „TENISUL ESTE UN SPORT DE ECHIPĂ.” Da, și la ce geacă de piele din Turcia are domnul Vela, e clar că sexul e un sport individual. Sau poate că ministrul Vela a fost antrenorul echipei noastre de Cupa Davis. Ilie Năstase servea, iar Țiriac era la primire. Primea banii. Priceperea și adecvarea domnului Vela îmi aduc aminte de un program la fel de inspirat, făcut de noua FRF în 2014. Se numea „Fotbal la grădiniță.” Fotbalul la grădiniță e ca săritura cu prăjina pentru octogenari. Gimnastica și tenisul se încep de la grădiniță, nicidecum fotbalul. Un preșcolar vede doar mingea, fără a-l interesa relațiile de joc. Numai de regulament, de timp și de coechipieri nu-l interesează pe el. E bucuros că atinge mingea și pe urmă fuge spre mă-sa. Ca să-i schimbe pamperșii. Frumos ar fi ca mucosul să se întoarcă pe teren și să strige „nenea antrenoru’, nenea antrenoru’, îmi legi și mie șireturile?”
3. Doamna Kovesi a câștigat la CEDO. Bravo dumneai! Au mai fost români care au câștigat la CEDO, dar Iohannis nu a ieșit la televizor ca să-i omagieze. Sasul elocvent ca un Trabant a omis, de asemenea, să-i certe pe judecătorii din țară care i-au nedreptățit pe acei compatrioți. Aceste amănunte, însă, nu poluează văzduhul dreptății în care plutește doamna Kovesi. Să nu uităm că eroina României e și un magistrat cu amplă deschidere culturală – ceva de la Lazăr Munteanu în sus. Marele magistrat Lazăr Munteanu a stat în „Casa cu Lei” din Constanța (palatul construit în stilul Neorenașterii italiene aparținea unui negustor armean, unchi de-al lui Zambaccian), l-a atras pe Zambaccian spre artă și a fost omul care lua cina, de patru- cinci ori pe săptămână, cu geniul cusurgiu Pallady. Iar Pallady îl jignea îngrozitor pe magistratul-colecționar Lazăr Munteanu. Vă imaginați vreun pictor român contemporan suflând în fața doamnei Codruța? Sau măcar luând masa cu Zeița Anticorupției? Dar artistul ar putea să-i facă portretul. Pe chipul ei luminos se vede dragostea pentru semeni. Iar silueta, oooo, silueta! Silueta ca un gât de lebădă, silueta ca un lujer de salcie, silueta ca o teacă de sparanghel! Am auzit că a făcut baschet, dar eu cred că avea menirea să fie campioană olimpică la gimnastică. La proba de sol. Când ar fi aterizat doamna Codruța, s-ar fi zgâlțâit de admirație și parchetul. E vorba despre Parchetul General, nicidecum despre parchetul de sub mocheta de concurs.
