Vasile Dancu mediaza conflictul de la Opera — institutia artistica, nu parcul unde se distreaza baietii cu baietii. Vasile Dancu face programe pentru Federatia Romana de Fotbal. Vasile Dancu este vicepremier. Vasile Dancu se pricepe la sondaje electorale, in vreme ce partidul in care-i membru obtine cele mai proaste rezultate tocmai in circumscriptia polivalentului mustacios.
Vasile Dancu traieste viata altuia. Nu-i un om prost. Trece clasa. E de nota cinci, chiar de sase, in rarele lui zile bune, dar i se cere „expertiza” (hauuuuu!) in situatii ce i-ar pune in incurcatura si pe savanti. Vorba lui Arghezi, „sa vrei peste mie, sa poti pana la sase”. Dancu produce numai maglavais, dar se duce lumea la el ca la un Maglavit tehnocrat.
Ce-ai cautat, Vasilica, la Opera? Solutii economice sau artistice n-ai. Nu esti nici afacerist, nici libretist. Esti un contopist. De proiecte care mor pe hartie. Dar costa maculatura aia, nu asa! Daca trei foi ale unui notar au preturi mai mari decat manuscrisele lui Eminescu, o capodopera a lui Vasilica Dancu poate fi mai scumpa ca un act notarial intocmit de maestra Ioana Basescu. Si ce le-ai zis, Vasile, tenorilor? Le-ai cantat ceva sau i-ai amenintat ca-i canti pe undeva?
Ce lume tulbure, ce societate nestratificata! Un neicusor neted, caldut, perisabil si soporific a fost impins sa traiasca aventuri in cosmosul inteligentei. Un mediocru de geniu e considerat un geniu.