Știre de televizie: „USR anunță că se poziționează doctrinar ca partid ce centru – dreapta.” Și eu sunt în măsură să vă mărturisesc că Valea Prahovei e plină de meduze, iar un schior și-a rupt picioarele fiindcă s-a împiedicat de geamandură. USR de centru – dreapta seamănă cu o cântăcioasă care mănâncă banane după terminarea programului și pe urmă îi miroase gura a ceapă. USR de centru – dreapta înseamnă un ghiveci doctrinar mâncat cu polonicul, o vrăjeală pentru generația care a descoperit tableta înaintea abecedarului.
Centru – dreapta, da? Centru – dreapta înseamnă și Biserica. Dacă la capitalism și patriotism useriștii pot lua nota cinci, la creștinism sunt de nota doi. Trei aveau comuniștii de după 1965. Au existat secretari de partid care intrau în Biserică să fie nași. Riscau ca să cunune sau să boteze. Useriștii se mândresc cu ateismul. A mai existat un partid de dreapta care voia să-și fundamenteze propria religie. Tot partidul ăla vorbea despre „arta decadentă.”
Apropo de artă. Exemplul cel mai cunoscut este Florența. Pe vremea familiei de Medici, arta a înflorit. Inclusiv arta la comandă, care a lăsat capodopere. La Florența, geniul și puterea, catolicismul și trădarea, banii și perversitatea politică, familiile influente și maeștrii Renașterii s-au aliat sub pecetea Adorației și a Splendorii. Dar a venit inchizitorul Savonarola și a rezolvat tot. Useriștii ar trebui să poarte tricouri cu fața lui Savonarola. E drept, nici sub Dragnea și îngrămădita Dăncilă n-a înflorit arta, ci țărăneala în Ferrari.V-am mai povestit, nu, că de 1 Mai am văzut, la Mamaia, un Ferrari cu număr de Teleorman? Săracul Enzo Ferrari! Iubea romanul „Roșu și Negru” al lui Stendhal. De aici și culoarea mașinii.
Ce artă a înflorit la noi, în ultimii 30 de ani? Graffiti. Și a crescut ca o buruiană. Există zone urbane în America unde Graffiti este o mișcare grădinarită. Cel mai bine stăm la cinematografie. Avem zeci de filme premiate la nivel internațional, dar chestia asta nu ne-a făcut țara cunoscută. Inflația de premii seamănă cu superlativele în presă. Dacă îți spune unul că ești genial, te ia la mișto. Așa se complimentează ziaricii și scriitorii, pictorii și actorii. La telefon, acolo se complimentează, la telefon. „Maestre, ești genial!” Dar n-ar scrie unul „cutare e bunicel.” Facem filme premiate, însă marile studiouri din America lucrează cu noi și la noi ca francezii, în anii ’70 – „coproducție româno – franceză, cu actorii de la Paris și caii de la Buftea.” Geme piața de producții americane cu scene filmate prin București, dar plasate în Rusia sau Albania. Starurile vociferante din Piața Victoriei prind roluri de taximetriști, freacă volanul pe ecran maximum 20 de secunde și trag o imprecatie în română, iar telespectatorul american sau neamț crede că au înjurat în rusă.