Cresc facturile ca ruinele cutremurului din Turcia, iar televiziile ne asasinează în continuare cu știri despre frații Tate. Poate sunt ignorant, însă eu n-am auzit de frații proxeneți până când au fost arestați. Și la această mascaradă a fost martor Statul. Cu un pașaport străinez faci ce vrei în România. Dar cu o legitimație de ziarist român ești zero în străinătate. Îi pui câteva întrebări, formulate convențional, blând (poate prea blând) premierului austriac, iar domnia sa nu răspunde, se încruntă, pleacă și te consideră huligan. Și îți face un compliment. Oare ce te consideră în sinea lui? Huligan sau gândac?
Frații Tate, în schimb, au voie să spună orice. Ne jignesc în timp ce coboară din dubă, au cătușe, dar dau biletele ziaristelor. Unul dintre ei a zis „că nu există dreptate în România” și că „sistemul e Matrix”. Atât a putut el, Matrix e reperul lui cultural. Cu dreptatea, însă, a nimerit-o. De-aia a și venit aici. Pentru că nu există dreptate și se crede colonist. Pe vremuri, coloniștii englezi îi disciplinau (cu metode discutabile) și îi alfabetizau pe aborigeni. Acești doi manelișți afoni au venit cu video-chat-ul și se laudă cu parcul lor auto, adică ne trag înapoi, în anii ’90. Eu sunt convins că autoritățile știu despre Frați mai mult decât vedem la știri, fiindcă altfel ne-ar fi mâncat ambasadele.
Bombardierii ăștia chiar nu aveau ce căuta, luni dimineață, la televizor. Știrile sunt cutremurul din Turcia și facturile. Guvernul Ciucă ar trebui să aibă ca prioritate repatrierea românilor din Turcia. Și s-o lase mai ușor cu străinii din România, că ăia se descurcă excelent. Cât despre facturi – va fi belea în februarie și în martie. Cine are și rate bancare se duce în cap. Și aici nu e vorba despre psihoza obișnuită în această perioadă a anului. Față de 2022, de pildă, raportul leu – euro e cam la fel, salariile au rămas pe loc, chiar și benzina e cuminte, dar prețurile la supermarket au crescut cu 50% și facturile s-au dublat. Poate chiar s-au triplat. Așa, și? Nouă ne pasă de frații Tate și de refugiați.
Luați individual suntem răi. Ne-am înrăit după revoluție. Funcționăm pe principiul „urăște-ți aproapele!” sau măcar „invidiază-ți vecinii, colegii de serviciu, prietenii, șefii, subalternii, rudele!” Dar stăm bine la „iubește-ți departele, fiindcă n-ai nicio concurență cu el!” Deși cu el ar trebui să ai.