Locul comun „Udrea l-a distrus pe Basescu” este la fel de enervant ca „Guvernul Adrian Nastase a fost cel mai bun, de la revolutie incoace.”
Nu, nu Udrea, ci Monica Macovei l-a fezandat pe Basescu. Nu, nu Udrea i-a spart familia lui Basescu, dar justitia lui Macovei i-a cazat-o la Poarta Alba. Nu, nu Guvernul Nastase a fost cel mai bun, ci Guvernul Tariceanu, intre 2004 – 2008, cand s-au ridicat mediul de afaceri si patronii romani. N-a fost un guvern foarte bun. Doar bun. Ar fi fost foarte bun daca pe Tariceanu l-ar fi sprijinit si Basescu. Dar el o sprijinea pe Monica Macovei, in efortul ei de a faramita capitalul autohton. Astazi, in Uniunea Republicilor Sovietice Corporatiste nu exista nicio firma puternica avand capital suta la suta romanesc. Patronii nascuti si crescuti aici n-au voie sa fure, foarte bine, aplaud, sunt de acord! Dar multinationalele au voie si, ca sa le convingem sa nu se retraga din Romania, le imploram „furati, furati orice dar nu plecati!” In urma cu 25 de ani, toata lumea incerca sa-si deschida o firma. Azi, cea mai buna afacere e sa te angajezi la Stat. Si, eventual, sa fugaresti „hotii din mediul privat”. Toate astea intamplandu-se in aplauzele strainilor incoruptibili, care sunt foarte interesati, desigur, ca romanii sa posede companii viguroase. Vin cu lucruri concrete, ca sa vedeti cine ne da lectii. In cartea „Mai sunt judecatori la Berlin”, aparuta la RAO, Dan Radu Rusanu (a fost trezorierul PNL, e proprietar de hoteluri, dar nu m-ar mira ca tefelistii sa-l acuze de comunism) scrie despre interesele ambasadorilor. „Din multitudinea de exemple, am sa ma opresc la doua. Ambasadorul Olandei din perioada referendumului din 2012, care infiera coruptia existenta in tara noastra, dar care facea presiuni la ANAF pentru favorizarea firmei unui infractor care, mai tarziu, a si fost condamnat pentru infractiuni economice. Si al doilea exemplu, Mark Gitenstein, care, dupa, terminarea mandatului, a devenit consilier personal pe probleme de asigurari al domnului Dan Adamescu, avand o indemnizatie lunara de aproape 100000 de dolari.”
Mii, mii, mii de oameni au facut puscarie pe legile Monicai Macovei. In 2015, s-au dat de 16 ori mai multe mandate de ascultare decat la FBI. Se pun sechestre in patru secunde si, dupa ce se plateste prejudiciul, dureaza luni sau ani pana se face deblocarea. Cand se judeca eliberari conditionate, in salile tribunalelor au loc momente sfasietoare. Oameni nevinovati, sustinuti din sala de copiii lor, in lacrimi, recunosc fapte vag sau deloc dovedite, doar – doar vor scapa mai repede din inchisoare, iar judecatori care nu i-au vazut vreodata pe cei incarcerati le spun ca „nu v-ati cait introspectiv!”.
Dar tefelistii au alte prioritati. De cand Dragnea a gonit SPP de langa ministri (nu ma asteptam ca individul amfibiu si vascos sa faca si lucruri bune), propagandistii de pe facebook incearca sa ne intoxice ca printre sepepisti sunt multi baieti destepti. Putin spus – destepti. Sunt geniali. Ii ajut si eu cu o poveste pe care o stiu de la o fata de oras. O golanca simpatica. „Am ajuns <<pe camera>> cu un sepepist. Pe modelul <<domnisoara, va place sa umblati in blugi? Umblati si in ai mei!>>, sepepistul m-a invitat subtil sa-i iau masura, prin pantaloni. Am pus mana. M-a intrebat : <<simti ce tare e?>> Si mustacea, semnificativ, multumit de el. Pe urma a precizat. <<Ala e pistolul!>>. Nu mai rade, ca dupa cateva luni m-a invitat alt sepepist, la o partida. Dar nu m-am dus. Io sunt bagaboanta serioasa si n-am chef sa-mi iasa vorbe ca umblu cu sepepisti!”