In anii ’80, cotidianul „Romania Libera” se cumpara pentru mica publicitate si caricatura lui Matty (Matei Aslan). „Una pe zi”, de Matty. Tuse fine si poanta. Raspar de boier. Nu prea stia nimeni cum arata Matty, iar asta ii implinea legenda.
Caricaturile lui zburau dincolo de dreptunghiul si raspandirea ziarului. Oamenii le decupau si le tineau in portofel, sub cristalul de birou, in invelitoarea de plastic a caietului scolar. Am vazut caricaturi de Matty si pe bordul unui autobuz. Se amuza soferul, la semafor. Matty nu incerca sa dinamiteze inertiile Universului sau ale Oranduirii. Sigur, nici nu i s-ar fi permis. Dar iesea din perimetru prin subtilitate. Luai un ziar comunist si puteai rade subtire, datorita lui Matty, de apucaturile propagandistilor.
Aborda teme cuminti, ca pescuitul, de pilda. Undita, vasla si pestele se transformau, sub creionul lui Matty, in conventii ale unei indeletniciri in care minciuna e dulce si ingaduita. Dialogul piezis purtat de doi pescari te putea duce cu gandul la un congres al partidului gazduit in arca lui Matty. Toata propaganda de pe prima pagina facea baldabac intr-un hohot de ras. Jos, in colt, era caricatura lui Matty. Comunismul nu se ineca din atata lucru. Ii arunca Matty un colac de salvare, ca sa radem si a doua zi, fara a-i insulta si starni pe cei mai prosti ca noi.
La „Romania Libera”, Matty n-a fost un artist liber. A fost un artist.