1. Joi am intrat într-o librărie de pe Magheru, patronată de un filozofache rapace, userist, arheologic și degeaba. Am răsfoit o carte de amintiri a Deliei Budeanu. Nu o să vă mint că am cumpărat-o, fiindcă mai scrisese una pe aceleași teme – și îmi plăcuse. Era filoloagă, scria mai bine decât ziariștii care au lucrat la publicațiile patronate de fiul ei, Radu Budeanu. Și sâmbătă seara am aflat că Delia Budeanu s-a prăpădit. Am avut plăcerea să o întâlnesc, dacă nu-i prea mult spus, când nu se născuse fiul ei. Sunt mai mare decât el cu nouă ani. I-am și povestit lui Radu Budeanu, la o nuntă, această întâmplare a mea din clasa întâi. Într-o societate de medici, scriitori și pictori a apărut Delia Budeanu. Era ca un lac din Elveția pierdut într-un Bărăgan întins și după orizont. Divele noastre de după revoluție, toate la un loc, n-au avut frumusețea, distincția și cultura Deliei Budeanu. Și, în primul rând, n-au avut discreția ei, că de-aia sunt dive, să se etaleze. Păcat că o asemenea femeie epustuflantă (da, îți tăia respirația fără să facă vreun gest) a avut-o ca noră pe croitoreasa cu bâzdâc pe nume Dana Budeanu. Delia era suficient să apară ca să pui frână cuvintelor și să rotești doar privirea. Dana e o îngrămădită grandilocventă și fiecare frază sentențioasă a ei deschide ecluza unui hohot național de râs.
2. E a doua oară când am văzut ce scriu acum pentru prima oară. S-a întâmplat într-un magazin bun, nu intru în amănunte. O doamnă la pensie a întins cardul să plătească și a greșit PIN-ul. „Mai încercați o dată!” A greșit din nou. Și-a scos ochelarii și a treia oară s-a concentrat. Pentru ce? Pentru banii dumneaei. POS-ul n-avea cifre în ordine normală – și multe n-au – adică 1, 2, 3, 4… Era un POS șmecherit, era cu 7 urmat de 3 și 9 înaintea lui 5. Un ghiveci „pentru siguranța ta.” Și știți cum se cheamă mizeria asta? Că m-am enervat și mai tare. „POS amalgamat.” Amalgamat, nu? Un fel de rebus, dar cu cifre, sigur că da. Femeia aia probabil că făcuse rebus la timp, n-avea nevoie de amalgamul progresist. După ce că ne sparg cu comisioanele, băncile bolnave de trotinetism îi și îndeamnă pe comercianți să facă „amalgam” pe banii noștri, ca să ne lase eventual fără bani în week-end și în cursul săptămânii după ora 17, când „instituțiile bancare sunt închise”. Hai sictir, mă! Dacă faceți integrame pe banii oamenilor, stați 24 de ore din 24 ca să le dezlegați! Adică ne luați comision ca să ne încurcați sau cum? Auzi, ” cifrele sunt amalgamate!”
3. Citez din „Ușor cu pianul pe scări” de Marin Sorescu. La căderea guvernului său, Vaida Voievod s-ar fi adresat partizanilor lui. „Domnilor, vă cer s-aveți caracter timp de trei luni.” Iar actorul Iancovescu a răspuns ” șefule, scara de variații ale meteorologiei, care este la noi de 50-60 de grade Celsius, nu ne permite așa ceva! Trei luni e prea mult. Nu contați pe mine!” De la politicieni și de la șefii lor (securiștii) n-am pretenții. Eu i-aș ruga ceva pe alegători. Doamnelor și domnilor, dați dovadă de caracter, lăsați-le dracu’ de „trenduri”! Nu vă mai izmeniți, nu-i mai votați pe useriști, fiindcă acești oengiști cu impunitate n-au avut caracter nicio secundă! Au țipat „Corupția ucide” și s-au dat mii de ani de pușcărie pentru sume care, adunate, fac mai puțin decât miliardul de euro plătit de ei pentru vaccinuri.