Un general viteaz ca Gabi Oprea nu plânge când se pensează

„Folosesc un șampon când mă vopsesc care știți ce înseamnă …albirea părului?” Am citat din spovedania neînfricatului general Gabriel Oprea, făcută în emisiunea eternei domnișoare Denise Rifai. Fraza ce precede o definiție complexă precum „albirea părului este..” mi se pare demnă de un doctor docent la popotă, care ar merita stele Michelin, ca să și le pună pe umeri.

Nu, domnule general, nu știm, de unde să știm ce înseamnă „albirea părului”. Luminați-ne! Ce înseamnă, ce înseamnă, dar oare ce înseamnă? „Albirea părului e o boală a părului.” Aha! Acest savant e de la Nobel în sus. Omologul său, adică academicianul Giani din filmul științific Las Fierbinți, ar fi invidios.

V-am mai povestit că Gabriel Oprea e mai deștept decât fraierii cu doctorate. Gabi a fost conducător de doctorate. Noi ne închipuiam că albirea părului e o boală a generalilor de izmene cărora li se scurge mătreața de pe epoleți direct pe bocanci. Ne-am înșelat și îi mulțumim domnișoarei Rifai pentru că în emisiunea ei s-a mai scris o filă glorioasă din istoria Armatei Române.

Trecem mai departe, fiindcă mărturisirile din tranșeele coafurii executate la domiciliul clientului nu s-au terminat. Generalii sunt oameni ai faptelor și se exprimă concis. În mai puțin de un minut, viitorul mareșal Gabi a dezvăluit și alte secrete militare care ar putea să pună NATO în pericol. „Soția mea are o cosmeticiană foarte serioasă, care ne vine acasă.” Dar numai în pauza de masă. Asta a uitat să spună, ca să ne demonstreze că doamna cosmeticiană excelează și la capitolul etică și nu chiulește de la coafor pentru ciubucuri.

„Nu, nu-mi dau lacrimile când îmi pensez sprâncenele!”, a mai adăugat viteazul general. Avea dreptate Dan Spătaru. „Nu vreau să plângi, hai șterge-ți lacrima! Dacă-ți va părea că dorul e o povară, fruntea ta în fața lui să n-o apleci.” Cum să lăcrimeze neînfrântul Gabi? Generalul ține mereu fruntea sus, pentru că s-a dat cu fixativ și n-ar vrea să-i curgă spumă de păr pe „make-up”. Așa erau și militarii de carieră care au luptat în gerul de la Stalingrad. Nu plângeau când își scoteau cizmele. Cu picior cu tot.