Daca ne scuturam de cuvinte si expresii — etica, tinuta universitara, constiinta — dezumflate dupa revolutie, vom intelege ca Ponta n-a plagiat. Noi am compromis pana si ideea de plagiat. Asa se mistocaresc lucrarile de diploma si de doctorat in invatamantul romanesc.
Doar nu va inchipuiati ca Victoras e vreun savant. I se rupea lui de Drept. El n-a dat doctoratul. L-a bifat, ca sa parvina mai repede. Ii trebuia la dosar. N-ati vazut cu cata lejeritate a zis ca renunta la doctorat? Nu-i mai foloseste. E deja prim-ministru. Doctoratul a ramas in urma. In 2003, Ponta ajunsese un sefulet in Guvernul Nastase si avea nevoie de inca o proptea la CV. Nici nu cred ca a rasfoit propria „lucrare stiintifica”.
Dar cine il acuza, cine are tupeul sa vorbeasca despre bibliografie? Ziaricii care fura zilnic stiri, iar daca te dai la ei raspund serafic: „vaaaai, scuze, n-am stiut ca a aparut la voi, o prinsesem si io, pe surse!”. Auzi, plagiat! Lucrurile sunt inspaimantator de simple. Un drac batran (Basescu) are boala pe o hahalera tanara si rapace (Ponta), asa ca i-a facut o manevra.