Un capitalism catastrofal, o catastrofă capitală

Pe 2 februarie 1961, la Muzeul Național de Artă al Republicii Populare Române, a avut loc o ședință a Secției de Sculptură.

Potrivit criticului de artă Petre Oprea, au participat toate numele grele – Han, Baraschi, Irimescu, Jalea, Anghel. Baraschi a spus că ar fi încântat să moară cu o săptămână mai devreme, pentru a învia după o sută de ani și să vadă care dintre ei va trece proba posterității. În timp ce vorbea, Baraschi se uita batjocoritor spre Jalea și Irimescu. Jalea a răspuns că “ar fi bine dacă te-ai duce de acum, ca să ai mai mult timp!”.

În politică, suta de ani invocată de Baraschi înseamnă maximum 10-15 ani. Peste o sută de ani, după șefii de partide și de facțiuni de azi nu vor rămâne nici viermii care îi vor mânca. Dar lipsa posterității e compensată de o ură generată de averi mai mari și mai murdare, adunate repede și abrupt. Meciul partide tradiționale versus parțial eclozați a fost o smardoială pe bani și alte privilegii, dusă de liderii tuturor partidelor din Parlament și în special de useriști, care au simțit că în sfârșit le-a venit rândul la combinații. Ei deocamdată execută ce zic băncile și corporațiile.

În momentul ăsta, întrebarea lui Durrenmat, din “Romulus cel Mare”, “ce preferăm, un capitalism catastrofal sau o catastrofă capitală? ”, se traduce haiducește, adică ”ori călare, ori la pușcărie!” Într-o asemenea situație se află toți.

Din 2012 încoace, procesele din România întăresc o expresie a lui Soljenițîn, de acum aproape 60 de ani. “Omul să existe. Cazul îl facem noi.” Cel mai mult au de suferit oamenii de afaceri nealiniați. Cei care nu au fost încă distruși de instituțiile Statului sau de multinaționale nu vor mai putea pretinde că sunt nemanevrabili. “Crezi că n-ai nevoie de protecție de partid sau nu ești dispus să colaborezi cu organele? Bine, viteazule, atunci va veni la tine un băiat care îți va oferi 20 de lei sau 90 de lei pe afacerea ta și, dacă refuzi, îți va șopti o poveste despre fiul tău, care se duce și se întoarce de la școală pe următorul drum, se joacă în parcul cutare și tot așa. Atunci cum procedezi? Cedezi afacerea sau vii spășit la organele Statului? Care te controlează, nu te apară, independentule!”