1. Intelectualii lui Băsescu n-au dat dovadă de caracter, n-au apărat-o pe Elena Udrea, dar a apărut un viteaz care o capsează pe fosta lui șefă în timp ce femeia e în cătușe. Cristian Preda a scris că Udrea era „conectată la mediile politice pesediste și la tot felul de mașinațiuni peneliste. A ajuns să influențeze viața publică prin captarea unei părți a opiniei, prin controlul exercitat asupra ziarelor.” Preda are dreptate, dar pe 19 august 2011, dumnealui plângea cu muci uscați de mila Elenei. Ce urmează am preluat de pe pagina de fb a lui B. T. Iacob. „Mi se pare inadmisibilă hărțuirea la care e supusă Elena Udrea de către Antena 3. Din solidaritate cu Elena Udrea voi refuza orice invitație a Antenei 3.” Când prietenii mei au ajuns la închisoare, eu le-am luat apărarea. Așa procedează bărbații. Preda a muștruluit-o deontologic pe Udrea (în 2022), după ce călugărița roz l-a trimis de două ori (în 2009 și 2014) în Parlamentul European, unde Preda a câștigat câteva sute de mii de euro. Udrea, nu altcineva, l-a pus primul pe lista PMP, în urma lui fiind Baconschi, Papahagi și Paleologu.
2. PNL va deveni și clientul meu. L-a trimis la Antena 3 pe unul, Pavel Popescu, recuperat din Norvegia după Colectiv. În două minute, cât l-am urmărit, a băgat câțiva coronaviruși corporatiști în corpul limbii române. Aceștia sunt „fereastra de oportunitate”, „narativ” folosit ca substantiv și „extrem de” în loc de „foarte”. Domnu’ Popescu, nu merge așa! Un adevărat „lider informal” nu uită niciodată de „empatie” și de „zona de confort”. Îmi pare rău, dar Bulai de la USR e peste dumneavoastră.
3. Să trecem la tovarășii ziarici. Presa română a fost întotdeauna o băcănie, iar deontologii se dădeau flori, dar erau cârnați și aveau preț. Nu la bucată, fiindcă nu sunt delicatese, ci „la kil” – așa se zice în piață. Așa că Elena Udrea a cumpărat deontologie la kil, uneori la quintal, și sper să povestească en detail. Băieții din spatele tejghelei o sfătuiau „domniță, luați un kil de lozinci!” În punga pe care scria „Nimeni nu-i mai presus de lege” băgau ceafă de porc. În punga cu „Statul de drept” puneau șorici. Pe punga cu măduvioare se lipea sloganul „Nu se comentează deciziile justiției”. Fraierii o acuzau că a stricat banii publici pe poșete, dar ea se împroprietărise cu un abator de presă și îi controla pe măcelarii din televizii. În comparație cu deontologii contracost, Dan Diaconescu era un întreprinzător cinstit, pe care Statul nu l-a ajutat, așa că și-a găsit marfă singur, pe căi ingenioase.