1. Câtă pușcărie se va mai face, în România, pentru fonduri europene? Atâta meschinărie n-am întâlnit nici în sulfurosul mediu bancar. De ce se împart fondurile alea? Sunt un fel de momeală? Sunt „nerambursabile”, dar legați lumea? Prin fonduri europene eu înțeleg „dacă nu suntem primiți în Schengen, ne încătușăm persoanele publice, ca să arătăm că ne căim”. Și pe urmă vine presa de deontologeală și înfierare: „Românii – pe ultimul loc la accesarea fondurilor europene.” Foarte bine. Îi amenințați pe patroni cu pușcăroaica și vreți să le „acceseze”? Adică să-și bată Cuiul lui Pepelea în firme? N-aș „accesa” așa ceva în viața mea. Sau aș „accesa”. Din păcate, e prea târziu. Să mă fac securist.
2. Ziaristul trăiește din greșelile altora, dar Jean Pădureanu, Condrea și Rudel Obreja înseamnă cam mult pentru un cotidian de numărat cornere. Remușcări, ceva? „Noi avem datoria să prezentăm faptele. Singurul nostru stăpân e cititorul.” Cu poezeaua asta ne-ați emoționat.
3. N-am scris nimic despre premiile Oscar. Sâmbătă după-amiază, însă, am văzut, la HBO 3, 12 minute din „Colectiv”, producție nominalizată anul trecut. M-am uitat de la minutul 47 la 59. E incredibil cum vorbeau ziaricii. Și nu erau cei din grupul organizat (în sens de coerent) al lui Tolontan. Erau de pe la televizii, erau stative de microfoane, în fine, niște panaramezi. „Lumea așteaptă să iei măsuri!” – se răstea unul la „angelicul” Vlad Voiculescu. „Trebuie să închizi nu știu ce spital!” „Io i-aș da afară pe toți.” Fiecare întrebare sau afirmație era un rechizitoriu care le țâșnea printre dinți ca o sabie scoasă dintr-o teacă ruginită încă din anii ’50.
4. Proteste în toată Europa, în SUA cad băncile, ne pregătim de o nouă criză imobiliară. Și va veni acea criză. De ce? Simplu. Pentru că nu se vor mai da credite tinerilor care vor să ia apartamente de două camere. Și acele credite mici sunt roțile care învârt marea mașinărie imobiliară. Dar noi avem alte probleme. Dacă vrei pace, „ești cu Putin.” Și ne interesează cum vor ieși din acest război Ucraina și șeful ei, vânătorul de audiență.
5. Toată viața am zis „Ucraina”. Acum trebuie să mut accentul și să exersez „Ucraiiiiina”, da, „Ucraiiiiina”, ca în cântecelul „i-i-i, veniți copii la vii!” Dacă vă apucă sughițul, luați apă, să vă decolmateze mărul lui Adam, așa cum reușește Bâstroe cu Delta! Auzi, Ucraiiiiina!
