1. Să fii nebun prost e simplu. Să fii de la nebun deștept în sus înseamnă că ești unul la cinci milioane, poate cinșpe milioane. E greu, aproape imposibil și escaladează neterestrul să te cerți singur o oră și să se uite câteva sute de mii de oameni la tine. Din aceste motive îi apreciez pe Mircea Badea și pe Radu Banciu. Îl văd, în unele seri, pe Badea în emisiunea lui Radu Tudor. Zici că sunt eu la serbarea clasei pregătitoare. „M-au adus aici mama și nevasta. Mi-a plăcut, în primele cinci minute, să-mi văd copilul pe scenă, dar să stau o oră, ca să-i văd și pe copiii altora, e cam mult.” Nu trebuie să fii foarte inteligent ca să observi cât îi pasă lui Badea de Ucraiiiiina. Iar ceilalți invitați sunt admirabili. Să te aolești, în loc să râzi, când auzi că „Antena 3 Sienen a primit informații de la Pentagon” – asta da muncă!
2. Un motociclist a omorât un trotinetist și a luat 11 ani și șase luni cu executare. Dacă dai peste un copil, poți să iei cu suspendare. Ați înțeles mesajul, da? Iar ce se întâmplă pe Calea Victoriei e înfiorător. De câțiva ani, artera arisoctratică a României aparține trotinetiștilor și crescătorilor de hemoroizi care se scarpină cu șaua de bicicletă. Această pistă pentru biciclozauri e o cicatrice pe obrazul unui bulevard-efigie. Abia acum a învins comunismul. Se poate și mai rău? Da. Să facă o doamnă psihopupu pistă de trotinete și pe Magheru. Să distrugem dracu’ tot centrul!
3.Revin la Ucraiiiiina. Am scris și ieri despre asta și o să mai scriu. De ce pronunțați Ucraiiiiina? Vă castrează cineva? Ne-au castrat harta niște vecini. Am înțeles că limba ucraineană nu-i totuna cu limba rusă. Buuuun. Înseamnă că nu-i limbă de circulație internațională și deci pronunțăm cum putem. Limbile de circulație internațională (cele care se predau în școlile generale) sunt – sau erau pe timpul meu – următoarele: franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă și, foarte puțin după 1965, rusă. Eu nu mă strâmb în limba polonă (nicidecum „poloneză”, cum o numesc ziaricii) când vorbesc despre un sindicalist celebru. Nu zic „Uoec Uauensa”. E Lech Walesa pentru mine și pronunț fără „h” în Lech. Sigur, eu și în engleză spun „the” ca Ion Iliescu. Am refuzat să-mi pun, când eram mic, un creion sub limba ca să-mi țâșnească flegmos dintre dinți „the”, cum ne învățau profesoarele. Deși n-are gen la adjective, engleza e o limbă pentru cumpărături și stewardese. În franceză, însă, pronunț cum trebuie grupul „gn” (Champagne, gagner, Dordogne), pentru că e o limbă pe care o respect. Revenind la Ucraiiiiina, cel mai bun a fost Cornel Dinu. Mi-a spus ieri că „iiiii ziceam si noi la cârciumă. Ospătar, viiiiinu’, ospătar, șpriiiiițu’!”
