Dupa ce Stelian Tanase a fost pus presedinte la TVR, m-am intalnit cu el, intamplator, intr-o librarie. I-am urat succes, desi nu-i acordam nicio sansa. Extraordinici, ce vizionar am fost eu! Oricine ar fi gandit la fel, despre orice presedinte al TVR. Nu poti sa faci ca nou un ciorap cu 27 sau 43 de gauri. Doar il speli, ca sa-l mai storci si tu putin. Pe urma, daca esti econom, il folosesti ca pe-o carpa de sters praful, chiar daca ar fi mai profitabil sa-l arunci la gunoi.
Cladirea, arhiva si aparatura din TVR nu sunt gunoaie. Din contra. Capitalul uman e nenorocirea. Si felul in care au fost invatati sa actioneze acei oameni. Acum, ei se reorienteaza. Specialistii in paguba cunosc care sunt prioritatile unui presedinte al TVR. Sa slujeasca un partid, poate doua si sa-si ajute cativa prieteni, cu niste emisiuni – sinecura. Suntem in perioada agitata in care se face schimb de sinecuri si de numere de telefon la care presedintele raspunde „Sa traiti, am inteles!”. Televiziile particulare sunt conduse cu sacosa (mai putin Realitatea Tv, desigur, unde isi ilustreaza talentele incoruptibilii din Cluj), in TVR se stie ca „daca-i ordin, cu placere!”. In relatia Stat-Stat, placerea e de partea tuturor, pentru ca banul vine gros si se toaca repede. Politicienii sunt generosi, ca doar nu dau de la ei, teveristii executa ca sa le fie lor bine spre foarte bine, iar telespectatorii platesc, platesc, platesc. Aici apare frumusetea! Noi platim salariile teveristilor, desi ne uitam la alte posturi, iar audienta lor mica produce cele mai mari cheltuieli si cele mai mari datorii.