1. Radicalii ecologișți din grupul „Ultima generație” au blocat autostrăzile din Berlin. Din punctul lor de vedere, probabil că ei sunt și prima generație. La început a fost ecologeala. Blocaj în 36 de puncte de pe șosele. Coloane pe zeci de kilometri, cel puțin 15 ambulanțe n-au putut ajunge la spitale. Bineînțeles că șoferii i-au altoit pe activiști. Le-a sărit muștarul nemților, pentru că nu sunt toți ca al nostru, de la Cotroceni. Autoritățile au arestat 200 de apologeți ai Gretardatei Thunberg. Rentează ecologeala oengistă, rentează, dar ce mai rentează! Să te tăvălești pe asfalt, să-ți iei bătaie, să ajungi la poliție. Bună meserie, bună, foarte bună. Distrugi economia și îți construiești „trecut de ilegalist”. La noi nu merge. Am suportat-o pe asta după 1945, am suportat-o și cât am mai suportat-o!
2. Altă manevră progresistă: în sudul Franței nu mai ai voie să îți speli balconul cu furtunul. Te sancționează primăria dacă te prinde. Și te prinde, pentru că amenda e de 1500 de euro. Pretextul: seceta. În Provence se construiește de se rupe, pe verticală, ucrainenii și rușii cumpără apartamentele cum ia turistul român magneții sclipicioși de pus pe frigider, e un praf de zăpăceșți, dar nu poți să-ți speli balconul. Întrebare: și aceia care au piscine ce fac? Nu mai schimbă apa sau cum? Aveau dreptate nemții: asta-i „Ultima generație”. Vorba prozatorului Nicolae Velea, când a fost judecat la o ședință PCR. „Tovarășe Velea, e ultima dată când mai tolerăm să veniți în starea asta!” La care Velea: „n-ar putea să fie penultima?” În sport se bat mereu recordurile mondiale și n-o depășim noi pe Greta?
3. „Trebuie să ne schimbăm mentalitățile, trebuie să tratăm altfel depresia.” Nu, nu trebuie. Generația mea (antepenultima!) a scăpat de comunism în ’89, a trecut la capitalism și nu „trebuie” să facă nimic. Ce-i aia „trebuie”? Pe vremea noastră nu erau dealeri de droguri. „Trebuie” să-i tratăm „altfel” și pe ăștia? Nu ne-au lăsat în pandemie să mergem la Înviere și ne spun parțial eclozații ce „trebuie”. În realitate, trebuie (fără ghilimele) să fii absolut ticălos și să îți urăști țara ca să întrebi „dom’le, dar noi merităm să fim primiți în Schengen?”. Merităm, nu merităm, trebuie să vrem doar ce e mai bine pentru noi.