Inainte de a ne supara pe cativa marlani din presa franceza fiindca ne-au facut, a enspea oara, tigani, ar trebui sa amendam comportamentul minoritarilor nostri la Paris si atitudinea romanilor din strainatate fata de Banel Nicolita.
In San Marino si in Luxemburg, nationala Romaniei a avut suporteri mai calzi ca acasa. Si toata lumea il dorea pe Banel, in diverse forme, de la „hai, Banieli, si fasi o pozi cu noi!” pana la „Piturci, baga-l oliaci si pi Baniel!”. Imi pare rau ca o spun, dar cei mai multi nu erau atrasi de fotbalistul-salahor, care merita apreciat deoarece a reusit sa-si pulverizeze umila conditie. Muncitorii necalificati din Italia sau Germania se uitau la jucatorul-truditor de lux ca la o curiozitate, ca la urs, ca la nemaivazutul tigan serios. Sper ca Banel sa spulbere azi, impotriva Frantei, prejudecatile si sa-i puna in dificultate pe inertii de toate extractiile. Inclusiv pe gaunosii care au sustinut ca a fost transferat la Saint-Etienne ca sa fie imblanziti tiganii din zona. A ajuns acolo pe merit. Daca Saint-Etienne va retrograda, va fi o catastrofa financiara. Si cand e vorba de bani, nu exista curtoazie. Ce are de facut Banel in Franta e simplu. El trebuie sa ramana jucatorul harnic pe care-l stim si acelasi baiat respectuos, dar cu personalitate.
Regretabil e ca toate partidele noastre cu Franta deschid discutii etnice. Ziaristii din tara stilului se dovedesc mitocani si lipsiti de fantezie, cand ne fac tigani. Inventati, messieurs, altceva! Iar noi le reprosam ca au mereu 10 sau chiar 11 islamici si afro-francezi in formula de start. E dreptul lor sa-i foloseasca, au fost imperiu. Nu mai suntem pe vremea lui Hitler, care a parasit tribuna, la Olimpiada din 1936, de la Berlin, cand a luat Jesse Owens un brat de medalii.