În anii ’80, Litoralul românesc era mai bine organizat, turiștii erau tratați cu mai multă eleganță, calitatea produselor era mai proastă, șefii de unități erau mai hoți decât patronii de azi, dar erau mai inventivi. Poveștile despre trecutul îndepărtat au farmec.
1. Pe plajă. Berea Bucegi 15 lei, berea Litoral 6 lei. Veneau 10 navete de bere Bucegi și 50 sau 100 de bere Litoral. Berea era dată jos din camion și pusă în lăzi argintii (și ușor ruginite), pline cu calupuri de gheață. Când gheața începea să se topească, etichetele se dezlipeau. Pe geamul cașcarabetei de pe nisip apărea o etichetă de bere Bucegi. Toți bărbații săreau de pe cearceafuri. Se forma coada. „Hai repede, că a venit berea Bucegi!” Și li se dădea bere „Litoral”. Profit – 9 lei la o bere. Gestionarul îi atenționa pe domnii turiști: „sticlele se deschid în geamul unității și să le aduceți înapoi, ca să primiți garanția!„ Ingeniosul lucrător în alimentația publică desfăcea berile pe tejghea ca să palmeze capsa pe care scria „Litoral”.
2. La restaurant. Ospătarul îl întreba pe bucătar cât cântărește cel mai mare pui. „Un kilogram și 400 de grame.” „Bun. Fă-mi un bon pe el și lasă bonul pe tejghea. Puiul îl prepari mai încolo.” Și după aia se apuca să servească la mese. La sfârșit, nota. Turistul întreba de ce a fost așa scump. „Ia uitați-vă și la gramaje! Doar puiul a avut un kilogram și 400.” „Cum așa, dom’le? Am avut un piept și o aripioară, maximum 500 de grame.” „Dom’le, ai oasele în farfurie! Ai mâncat, plătești!” Dacă ăla amenința – foarte rar – cu miliția sau chiar o chema, ospătarul îi cerea bucătarului „bonul ăla de un kilogram 400.” După ora închiderii, același ospătar îi zicea bucătarului „acum fă puiul de un kil 400, să-l mâncăm noi!”
3. La discotecă. După 1985 încolo nu mai vedeai coniac, whiskey, vodka. Primeai doar coniac-cola, whiskey-cola, vodka-cola. Și începeau figurile la masă: „io vreau whiskey-cola. Mie îmi place mai mult vodka-cola.” Barmanul punea pe o tavă 20 sau 25 de pahare, le umplea cu pepsi și deasupra adaugă 20-30 de grame de rachiu-extra, o porcărie fără miros, așa că vodka-cola, whiskey-cola și coniac-cola aveau același gust. Dar era și un avantaj. Chelnerul nu încurca niciodată comenzile.