Neomarxistii l-au bagat si pe Corneliu Coposu in campania electorala. Micutii pagani ne povestesc pe cine ar vota martirul crestin Coposu. Bine!
Spre deosebire de tefeloaze, Coposu era un anticomunist imbisericit. Ani intregi, Coposu a stat doar cu Dumnezeu in celula. Era la izolare. Coposu ducea mana la frunte si soptea „in numele Tatalui”. Tefeloazele duc mana la nas si zic „e buna marfa!”
Si ca sa nu mai avem discutii, vin cu doua citate din Coposu. „N-am nicio consideratie pentru oamenii care se cred mai presus de Dumnezeu”. „Ideologia marxist – leninista trebuie condamnata, nu uneltele regimului comunist”. La 30 de ani de la revolutie, tefeloazele lucreaza invers. Ii prostesc pe utecistii astia mici din USR ca marxismul era interesant, dar a fost aplicat prost. E discursul lui Iliescu, de la revolutie. „Ceausescu a intinat nobilele idealuri ale socialismului stiintific.” De asta-i ardea lui Iliescu, pe 22 decembrie ’89 – de socialismul stiintific. In plina ebulitie neomarxista, noi l-am condamnat pe Visinescu – o unealta – dar cosmetizam o ideologie criminala. Coposu s-a intalnit, in anii ’90, cu Visinescu, in fata la Athenee Palace. Era cu niste discipoli. Si le-a spus „uitati, el m-a macelarit la puscarie!” Alumnii lui Coposu au vrut sa-l bata pe tortionar. Coposu i-a oprit si i-a zis lui Visinescu „daca vei fi judecat, sa ma chemi martor, ca sa-ti iau apararea, fiindca numai un dement putea sa faca tot ce-ai facut tu!”
Citatele din Coposu le-am luat din cartea ziaristului Marius Ghilezan, intitulata „Corneliu Coposu, 163 de vorbe memorabile”. Mica antologie dedicata lui Coposu a aparut ca o replica a volumului „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea”, dupa ce un distins intelectual de la „Dilema Veche” (normal ca de la „Dilema Veche”) a spus ca „domnul Coposu este singurul om politic care nu are vorbe memorabile”. „Humanitas” a editat cartea „322…” ale lui Tutea, in anii ’90, dar nu a tiparit si „163…” ale lui Coposu, fiindca detinutii politici nu mai au trecere, azi. Acum, la „Humanitas” e en vogue anchetatoarea de plagiate Emilia Sercan, care a fost amenintata cu moartea (mi-e frica, mi-e frica!), iar organele au depistat „asasinul”. Mii de ziaristi au fost intimidati, in ultimii 30 de ani, cu „iti tai o ureche, te bag in portbagaj, o violez pe ma-ta!”, dar reprezentantii in uniforme ai Statului n-au prins pe nimeni. Pe Sercanca n-au terorizat-o mafia imobiliara, traficantii de droguri, contrabandistii de benzina sau de tigari, raketii rusi ori chinezii cu geamantane. Au inspaimantat-o plagiatorii, sunt periculosi rau plagiatorii, nu mai ai loc – sa-ti linsezi dusmanul – de plagiatori! Brrrr, scary movie si blockbuster in ciorba de loboda, horror in borcanul cu dulceata de cirese! Ferentari, KGB si Yakuza sunt prastii cu invizoace pe langa plagiatori. Felicitari organelor! Reusita lor este din ciclul „noi, cu brate ca otelul, vom culege musetelul!”
Dar nu vreau sa ma enervez, asa ca voi incheia cu o poveste din „Corneliu Coposu, 163 de vorbe memorabile”. „Dupa iesirea din puscarie a Seniorului, Gheorghiu-Dej l-a chemat la el si l-a intrebat daca vrea sa participe la reabilitarea lui Iuliu Maniu. <<Un regim asasin nu poate reabilita o victima a sa. Poate mai degraba Maniu ar fi in masura sa-i reabiliteze pe criminali, acolo sus, in fata lui Dumnezeu.>>”