Nu-mi place sa lucrez cu marfa altora. N-am apelat niciodata, de pilda, la scamatoria lexicala „Romanica”. In primul rand pentru ca mi se pare tampita, in al doilea rand pentru ca ii apartine lui Cristian Tudor Popescu si mi-ar fi sila sa-l citez pe tenismanul ozenist care impartea reclama de la stat amenintand cu — tineti-va bine! — „Consiliul de Onoare (hait, borfasii au Consiliu de Onoare!, n.m.) al Clubului Roman de Presa”.
Domnul Cartianu n-are nicio jena sa furgaseasca, sa prelucreze prost expresiile altora. N-am cum sa scriu ca parafrazeaza. Cand parafrazezi, dai nume. In urma cu vreo doua saptamani, a subtilizat titlul unui celebru articol al lui Eugen Barbu, „M-ai invins, Rodioane!”, si ne-a raschetat retina cu neizbutita formulare „M-ai invins, Zaporojanule!”. Era vorba despre un ziarist excelent, care a scris o carte foarte buna despre presa noastra din anii ’90, invingandu-l tocmai pe el, pe atletul literelor, pe Gregoire écrivain. O paranteza dedicata lui Zaporojanu. Talentat om, meschina existenta! Printre altele, a povestit cu incantare despre un revelion in redactie. Cred ca o eutanasie e mai distractiva decat un revelion in redactie.
Ieri, Cartianu si-a incheiat tropaitorul editorial vituperand „Sictir, bagaboantelor!”. Era vorba despre niste curve politice, injurate pe buna dreptate. Cand e vorba despre „Jos Iliescu!”, sunt alaturi de Cartianu. Numai ca „Sictir, bagabontilor!” e titlul unei carti scrise de mine. Grigore, daca nu-ti plac unii autori, nu te mai inspira din ce au scris, ca sa nu-ti transmit si eu „Cartianu, du-te la scoala!”. Cauta pe sursa ta culturala — Google — si vezi pe cine am parafrazat. Evita-ne, Grigore, evita-ne! Citeaza din biblia (cu „b” mic in acest caz) ta, din brosurica uscata „Apel catre Liiceni” sau asa ceva.