Are Sartre o piesa, „Tarfa cu respect”. A fost jucata prima data in 1946. Actiunea e plasata in America, intr-o perioada in care existau toalete publice separate pentru albi si negri. Iar in autobuze, negrii stateau in spate.
In piesa lui Sartre, un alb bogat a facut o crima si aceasta trebuie pusa in umbra si apoi uitata cu ajutorul unei minciuni: un negru a violat o alba. Adica pe Lizzie, o curva cu principii, care vrea respect. Frumos e ca negrul vanat e mai lucid decat toti. „Cand albi care nu se cunosc intre ei intra-n vorba unii cu altii, trebuie sa moara un negru”.
Pe tablz de sah global s-au schimbat nebunii si pionii. Regulile s-au pastrat. Intotdeauna exista baieti destepti care stiu sa foloseasca albele (tarfele cu respect) si intotdeauna, absolut intotdeauna se considera ca totul a pornit de la un pion negru. Regii si reginele, turele si caii spulbera tot, dar trebuie sa aflam ca, de fapt, piesele grele au aplanat conflictul generat de pionul negru.
Negrii inceputului de mileniu sunt crestinii. Ne-am intors cu 2000 de ani, in istorie. Crestinii sunt persecutati (Egipt, Pakistan, India) si ironizati (Europa si America) de catre minoritati de toate extractiile, dar „Tarfa cu respect” care este presa nu titreaza „Crestini discriminati”. Vanatoarea de crestini nu-i asimilata ca act terorist. Dupa ce am scos icoanele din scoli, am mers mai departe cu toleranta. Ne jenam sa mai purtam cruciulite la gat, ca sa nu lezam paganii. Sunt sensibili, paganii sunt sensibili. La fel de sensibile sunt si minoritatile sexuale. In curand, mama, tata si copilul vor cere autorizatie sa mearga de mana pe strada. De unde vor cere autorizatie? De la LGBT. Dar oua avem voie sa ciocnim de Paste? Ca poate lezam sensibilitatea unora care ciocnesc intre ei oua de mamifer.
Ce li se intampla crestinilor din libertate e nimic pe langa patimile crestinilor din puscarii. La nivel de discurs, cel putin, suntem ca pe vremea „Fenomenului Pitesti”, din anii ’50. Lipseste, de la televizii, doar Turcanu. Va dau un exemplu. ProTV a deschis stirile de miercuri cu o informatie despre „puscariasii” care vor avea conditii mai bune de executare a pedepselor. Trecand peste faptul ca, in Saptamana Mare, nu poti sa doresti nimanui conditii mai grele de penitenta, cuvantul „puscarias” nu are ce cauta intr-un enunt oficial. Stirile nu admit formulari elastice. Oamenii din inchisori sunt detinuti sau condamnati. Imaginati-va ce s-ar intampla daca homosexualii ar fi prezentati intr-o stire cu niste sinonime pe care le folosim in exprimarea colocviala. Detinutii au gresit (mai mult, mai putin, mai deloc) si i-a pedepsit Statul. Scuze, dar nu ma pot abtine! Stiti ce a zis Sfantul Augustin? Nu Oneata Augustin. Fericitul Augustin. „Statul este acea banda de talhari care a avut succes.”