1. Nostalgii – asta-i situația. Era într-o marți sau într-o miercuri, în urmă cu o lună și ceva, era ultima zi dinainte de izolare, era șapte și jumătate dimineața, era frig, era să ajung la Olimpiada de la Tokyo. Să vedeți cum s-a întâmplat. Am urcat în mașină, ca să-mi duc fetița la școală, am virat la dreapta, pentru a ieși din curtea blocului și, înainte de a apasa pe telecomanda care deschide poarta, am văzut că grilajul e blocat de o trotinetă electrică. Am îndepărtat-o cu delicatețe. Aș fi luat aurul olimpic la Tokyo. Am folosit un procedeu complex, ceva între haltere și aruncarea greutății. Am avut și galerie. Eram propria mea galerie. Galeria mea striga ceva care începea cu „băga-mi-aș!” Și m-a certat fiica mea. „Tată, tu judeci? În decembrie te-ai operat de hernie.” I-am explicat că trotinetele electrice merită orice sacrificiu.
2. Excluzându-l pe cetățeanul de la Cotroceni, care e un caz particular, România este condusă de proști ambițioși. Prostul leneș nu face rău decât familiei lui. Proștii ambițioși distrug societatea. Dar proștii ambițioși din PNL, din PSD și din vechiul PDL sunt niște proști ambițioși tolerabili în comparație cu proștii ambițioși din noile partide. Prostul ambițios vechi se exprimă greu în română, dar înțelegi ce vrea să zică. Prostul ambițios nou recită în bruxelleză, traduce în giboneza corporatistă, iar la sfârșit nu știe nici el ce a spus.
3. Cam multă sofistică. Să trecem la lucruri serioase. Pe whatsapp și pe centurile de socializare zburdă un film care a bătut ratingul posturilor de știri. E vorba despre o firmă din Austria, care ne-ar tăia pădurile și ne-ar lua lemnul, chiar și în epoca molimei. Eu nu știu asta, eu scriu dubitativ, firma acuzată (pe nedrept, desigur) are avocați buni. Până alătaieri, când am vorbit cu un profesor stabilit din anii ’70 la Viena, am fost captivul mitului „Austria poate trăi mai mult decât mulțumitor din turism: Viena, Salzburg, stațiuni montane, pârtii de schi, iodlere.” Bătrânul de la Viena are altă viziune. „Nicio țară continentală nu poate trăi doar din turism. Tu crezi că Elveția trăiește din ciocolată, ceasuri și vârfurile montane de peste 4.000 de metri? În 1992, conducerea Austriei și serviciile ei secrete au făcut o analiză a consecințelor pierderii acelui statut de placă turnantă între Est și Vest. Concluzia a fost că, pentru a-și păstra nivelul de trai, Austria trebuie ca, prin presiuni politice și impunerea unor agenți de influență, să se pună cloșcă pe țările din orbita fostului Imperiu Austro – Ungar. De aici banca pe care o știi, benzinăriile pe care le știi, firma forestieră pe care o știi și afacerile din Ardeal pe care le știi. Singurul care a înțeles chestia asta și a reușit să își salveze țara (cu ajutorul Rusiei, din păcate) a fost Viktor Orban. Iar acum e demonizat, indiferent ce face.” I-am zis că panaramezii decreștinați din Piața Victoriei au învățat sintagma „Teoria Conspirației” și nu vor crede povestea asta. Bătrânul profesor a râs și a continuat. „Papagalii au aripi colorate ce par o flacără perpetuă, papagalii repetă toate banalitățile și iau foc chiar și când ascultă muzică psihedelică. Acum timpul frige, chiar frige. Important e să scăpăm noi. Ce părere ai despre campaniile împotriva sistemului sanitar din România? Îți spun eu părerea mea. Acele campanii sunt plătite de niște fundații interesate să crească internările într-o celebră clinică din Viena.” Iar l-am contrazis, pentru că nu cred. Auziți ce a zis bătrânul: „Există oengiști plătiți, care în România strigă << Corupția ucide!>>, iar la Budapesta <<Vrem democrație!>>. Austria e o țară deșteaptă. Aduce sfeclă din Ungaria, iar românilor le vinde zahăr. Aduce lemn din România, iar ungurilor le vinde mobilă. Austria își păstrează pădurile și vinde turism ecologic.” „Exagerezi, profesore, umbli cu povești, n-ai adus nicio dovadă, iar io sunt cu deontologeala, cu echidistanța, cu astea!” „Exagerez? Ține minte ceva! Anul 1992.”
