Cliseu: „Ce literatura ar fi scos Caragiale din stenograme!”. E o prostie. N-ar fi scos nicio literatura, astea sunt personaje pentru Dinu Sararu. In scrierile lui Caragiale exista canalii agreabile si educate, cinism si umor.
O fi fost Caragiale un scriitor terestru, dar asta nu inseamna ca lucra la deratizare. El infatisa derbedei de salon, intr-o vreme in care derbedeii de periferie n-ajungeau in protipendada. Stenogramele ne prezinta o aristocratie de carutasi in Bentley. Astia n-aveau loc ca birjari in caleasca de personaje a lui Caragiale. Cand pun la cale ciordeala, mai treaca-mearga. Dar cand citim in stenograme cum incearca sa stearga urmele, intelegem ca sunt mult, mult sub sobolani, pentru ca sobolanii au mai fost fugariti. Pe un Niro, pe un Catalin Voicu nu-i deranjase nimeni. Primul era „imparatul chinez al Romaniei” si se exprima in romana mai jenibil decat chinezii din angro. Al doilea conducea o retea de ministri, judecatori, generali, parlamentari. Un alt domn, fost mecanic auto, controla somitati medicale. Le intorcea profesorilor universitari 5-10% din banii platiti de Stat pentru medicamentele vandute de el in spitale.
In Romania, singura afacere de succes a fost intrarea in Sistem. Un top pe bune al milionarilor ar trebui refacut publicand numele partenerilor invizibili ai acestor indopati ai Statului. Locul 1 sau 14, 4 sau 9 — afacerea aia in asociere cu primaria, ailalta cu Guvernul, totul sub supravegherea securistilor si aici lista e lunga si ramane mereu deschisa. Daca marilor capitalisti romani le smulgi de pe capete jobenul de iluzionist al Statului, se descompun mai repede ca leprosii, dupa cinci minute nu mai au pe ce sa infasoare fularul.