1. Poate vă întrebați ce mai face Mihăiță Șora. A căutat pe google cuvântul „hochei”, după cum a povestit pe facebook. Băiețelul copilărește, puiuțul e zburdalnic. Are 106 anișori, dar încă e fraged. Mai are până la 114, când o să-l ducem la fete vesele și experimentate. Mihăiță și-a „resetat” prefixul, cum ar spune Generația Gadget. Întrebați-l, vă rog, pe Mihăiță când a fost mai rău în România. Între 1948 și 1953 (anul în care a mierlit-o Stalin, după ce muriseră sau fuseseră torturați sute de mii de români în temnițele comuniste) sau între 1965 și 1989? Ce funcție a avut Mihăiță între 1948 și 1953? Dar după 1989? Doar ministru după 1989. Ar fi meritat mai mult. A fost cumva recompensat, în 1990, pentru eroismul din 1948-1953?
2. Tot pașoptiști suntem și în fotbal. Dar nu pașoptiști din 1848. Din 1948. În 1947-1948 s-au desființat vechile echipe și au apărut forțele ministeriale pe crampoane. Azi, echipele care ne-au reprezentat cu onoare în Europa, în anii ’80, sunt hărțuite, retrogradate sau câte două pe un loc (două Craiove, Steaua clonată). S-a făcut „resetarea” și în fotbal. În 2014 aveam un fotbal cu bune și rele. Azi nu e nici bun, nici rău. Acum avem Daciada. Vă mulțumim, domnilor Traian Băsescu și Vasile Dîncu!
3. Urâte obiceiuri mai au parțial eclozații din politică! Și când scriu „urâte”, mă gândesc la alea frumoase, fiindcă pe cele cu adevărat urâte refuz să le iau în calcul. Trăim într-o țară în care se face mai mult scandal când arde un club de rock decât atunci când ia foc un spital. Au murit niște oameni la Colectiv, Dumnezeu să-i odihnească! Și după Colectiv a apărut un partid care a dezumanizat România.
4. Să vedeți „resetarea” de pe Litoral! Pe vremuri, în nordul Mamaiei, primii străini veneau la sfârșitul lui mai. De „La Butoaie” încolo (hotelurile Orfeu, Comandor, Amiral, Lido, Ambasador, Savoy) erau numai suedezi, nemți și francezi. Dacă intrai în holul unui hotel, între recepție și shop mirosea a RFG. Pe plajă, suedeze fără sutiene și cărți frantuzești. În 2022, avem blocuri în nordul Mamaiei și în acele blocuri sunt cazate Ludmile, încă din martie. Când eram comuniști, Ludmilele stăteau la Eforie Sud sau în Saturn – nu prindeau nici Jupiter. Azi, când suntem în U.E. și în NATO, Ludmilele se etalează în nordul Mamaiei, unde e scump și românii n-au bani să ajungă. Și aș scrie mai multe, fiindcă e libertate și respectăm standardele comunității.
