1. Oho, Georgescule, nici n-auzise poporul de tine pe vremea când politicienii pesediști și pedeliști boicotau supermarket-urile din România! Și nu le boicotau o zi, în februarie, ci săptămâni întregi, în iulie și august. Fără să-și dea întâlnire, se ciocneau in supermarket-ul CAP 3000 din Saint Laurent du Var, de lângă Nisa. În 2015 am văzut vreo 15 – 20 de parlamentari și miniștri de la București. Cred că datorită lor s-a deschis în zonă încă un mall, Polygone Riviera, în Cagnes sur Mer, orașul în care s-a retras Renoir când l-au luat bolile senectuții. Și ce-am mai văzut prin cele două mall-uri apropiate de aeroportul din Nisa? Ucraineni și ruși. Dar erau servitorii. Care cumpărau geamantane. Ca să aibă stăpânii patrioți unde să-și țină dolarii. Ei acum sunt în război. Cea mai bombardată a fost moneda euro.
2. Vine un panaramez marțial ca Georgescu, cere să fie boicotate supermarket-urile și toată țara vorbește despre chestia asta. Pro și contra, nu contează. Asta înseamnă valoare. Dacă Lasconi, Ciolacu, Simion, Crin Antonescu propun ceva – zero solidaritate. Se aud doar înjurăturile. Profetul de la Maglavais n-are nici partid, spune numai enormități, dar aa adunat câteva milioane de susținători – care nu văd în el un Mesia, însă nu mai suportă PSD, PNL și USR – și câteva sute de mii de fanatici. Este jenibil că politica românească a devenit un meci între Georgescu și ceilalți din opt partide parlamentare – dacă le-am numărat bine. Pe Georgescu îl înjură și Simion, și Șoșoacă, deci și cei de pe felia lui.
3. Georgescu e o tinichea a vechilor structuri, dar crește ca aurul. Aurul nu în sens metaforic sau ca partid. Aurul – aur. Ăla din verighete. Te uiți pe burse și vezi că aurul s-a mai umflat cu trei lei cât te-ai dus și te-ai întors de la veceu. Normal, din moment ce băieții care controlează banii emiși de bănci se cred războinici și virusologi. Georgescu n-are nici staff (vizibil), nu poate să spună „cu ăștia zece oameni aș vrea io să conduc România.” Securache se ridică așa ca o buruiană pentru că ”eșichierul politic” (expresia asta e hazlie ca ”teatrele de operațiuni”) a devenit un maidan al simandicoșilor.
4. Produsele din supermarket n-ar trebui împărțite în românești și străineze. Produsele sunt la fel de scumpe ca în Occident și mai proaste decât cele din Franța, Germania, Italia. Nu boicotezi supermarketul fiindcă așa vrea Georgescu și nici nu te duci să faci cumpărături ca să-l sfidezi. Nu-ți schimbi viața pentru Georgescu. Dar niște întrebări trebuie puse. De ce prețul laptelui e mai mare de șapte-opt ori decât la poarta fermei? De ce vânzătoarele sunt prost plătite, iar numărul lor a fost redus la jumătate, în timp ce supermarketurile noastre au mai mulți clienți decât au alea din Franța sau Germania? De ce producătorii români trebuie să aibă pile ca să le fie acceptată marfa? De ce multinaționalele își reduc valoarea de impozitare prin prețuri gonflate la transfer în interiorul aceluiași trust? Și mai sunt întrebări. Dar aici e vorba despre guvern. Care se sperie când îl amenință ambasadorii din țările de unde vin supermarket-urile și trimite aurul de patrimoniu în sate din Olanda.
Prostioare naive. Contabil, n-ai cum să declari profit mai mic decât ai obținut decât dacă faci investiții sau scurgi banii ilegal (achiziții la preturi umflate, publicitate cu parandărăt etc.). Aici se merge pe burtă, pentru ca n-are cine să reclame, doar un audit intern.
Toate magazinele au un adaos comercial impus de propria strategie, promoții, sezon.
Singura chestie imputabila este ca au criterii extrem de dubioase pentru listarea producătorilor/importatorilor.
Sunt convins că sunt șpăgi grase la directorii de achiziții sau la brand manageri, acolo ar trebui investigat de către consiliul concurentei.