Un constănțean anturat și cu mare succes pe facebook (Caz Stan) a scris „sunt fan Anastasia Soare”. Eu sunt ultras Anastasia Soare.
Am văzut-o la Gâdea în emisiune. Recunosc că am prejudecăți. Cu vreo 10 ani în urmă, când am auzit că i se zice „Regina sprâncenelor”, am scris „dar Contesa călcâielor crăpate când apare?” Puneam întrebări legitime. Specialista în sprâncene a fost cumva studenta lui Ghițescu? Toți ucenicii marilor pictori Ciucurencu și Baba au învățat despre fizionomii de la Ghițescu. Medicul Gheorghe Ghițescu preda „Anatomie artistică”, la Facultatea de Arte Plastice. Când am auzit-o pe ilustra cosmeticiană că vorbește cu „purpose” și că-și începe toate frazele cu „so” – am zis „gata, o iau!” Nu mai putea ea că o înjuram eu! Femeia a ajuns în Top Forbes, cu o avere de un miliard și două sute de milioane de dolari. Dar trecând peste „purpose” și „so” (dacă zicea „alors” sau „donc” nu mă deranja), machedoanca din Constanța merită multe superlative. Evit cuvântul „fabulos”, fiindcă l-a folosit Gâdea de minimum 14 ori, cred că s-a molipsit de la numărătorii de cornere. Viața Anastasiei – de film! Tinerețea la Constanța, primele încercări la Los Angeles, și, în primul rând, faptul că a inventat un domeniu. Un miliard și două sute de milioane de dolari din sprâncene, iar marii bărbați ai patriei fac cârcei la jder gratis. Nu-mi închipuiam că voi elogia o persoană din industria asta. Na, că s-a întâmplat! Iar când a pomenit despre comuna dobrogeană Nisipari – m-a îndoit definitiv. Asta-i dovadă de caracter. Ce star din modă povestește că a copilărit (și) la țară?
Și acum să vă fac o cronică de modă, în stilul meu. E vorba despre moda progresistă. La o școală din Anglia (Stowmarket High School în Suffolk) fetele sunt obligate să vină în pantaloni „to protect their modesty”. Probabil că băieții trebuie să vină cu fuste scurte, ca să se vadă hernia căzută în testiculul stâng.
Dintr-un singur motiv mă bucur că s-a terminat vara. Fiindcă hapciupaliticii se vor îmbraca mai gros. M-am săturat de corporatistul cu blugi – șalvari și glezne dezgolite, care ia de la Mega o napolitană și o plătește cu cardul. Există și o specie mai enervantă decât corporatistul. E vorba despre bărbosul în sandale, cu degetul mare (cartoful) de la țurloi la vedere și unghiile tăiate înainte de sejurul la Vama Veche, pe vremea când apăreau în piețe cireșele românești. Bărbosul în sandale are cămașa și privirea biodegradabile. Normal. Nopțile în Centrul Vechi sunt grele. Pe bărbos îl consumă, acolo se consumă. Co-ca, co-ca, co-ca. De calitate proastă.
Sper că venirea iernii să-i rărească și pe trotinetiștii electrici. Ieri, la semafor pe Rosetti colț cu Magheru, o trotinetistă electrică a frânat brusc în fundul mașinii mele, după ce depășise (îi permitea și spațiul) o bicicletă pliabilă. Bună trotinetista, bună, foarte bună, merita o țeavă de eșapament. Am apăsat pe accelerație, am apăsat, am apăsat și tot ce a ieșit pe țeavă i-a venit pe „make-up”.