Faptul ca Gigi Becali a acceptat sa-l puna antrenor pe Ronny Levy, un tip care-si face meseria oriunde, e o dovada ca Steaua se refuza. Nu l-a luat de bun, ci pentru ca au cazut optiunile grele.
Sa dai bani ca sa-i rupi contractul cu alta echipa unui profesionist onorabil, dar obscur, este o dovada de disperare. Levy n-o fi rau in meseria lui, dar nici sa platesti ca sa-l rascumperi, de parca l-ar chema Ferguson, Mourinho sau Guardiola. Iar peste 2-3 luni, Gigi va plange dupa bani. Mai e o problema. Se zicea ca Meme Stoica are rol de mutunache la Steaua. Uite ca Gigi a mers pe mana tutarului. E posibil sa astepte ca Meme sa se compromita in acelasi timp cu Levy. Dar ma indoiesc. Gigi a tunat ca n-are rabdare, ca nu-l intereseaza proiectele. Atunci e clar ca nici nu-si da foc singur la pravalie, ca sa demonstreze ca a fost prost baiatul din spatele tejghelei.
Andone se tot rasuceste cand vine vorba sa continue la Dinamo, Razvan Lucescu abandoneaza si Hagi amana „nationala”, Olaroiu paraseste si Boloni refuza Steaua. Inainte, antrenorii cu performante din fotbalul romanesc se suparau daca nu erau pusi si ei printre candidatii la preluarea unor echipe ca Steaua, Dinamo sau prima reprezentativa a tarii. Acum, tentatia de a-si lipi cartile de vizita de branduri e mai mica decat neincrederea in cei care le patroneaza sau le conduc.