Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost confiscați de GDS – Humanitas și de urmașii acestora, adică de trotinetarii atei, așa că nu voi scrie nimic despre perechea alintată, între prieteni, „Monicii”.
În centrul Capitalei a fost expusă o statuie a cuplului anticomunist de la Paris. Și s-au apucat să comenteze useriștii, pesediștii, aurarii și ziaricii. Dar nu despre „Monici”, ci despre calitatea lucrării.
Vinovăția sculpturii e că, dacă-i scoți pe analfabeții digitalizați din arta figurativă, s-a terminoiu. Useriștii, pesediștii, aurarii și ziaricii sunt la mintea primarilor de acum 100 de ani, care voiau să vadă pe soclu mustața viteazului în uniformă de roșior. Fără piramide, Egiptul ar fi azi doar nisip. Franța și Italia sunt țări – muzeee pentru că există monumente în fiecare sat. În arhitectură și sculptură, chiar și megalomania politicienilor – comanditari e un factor de progres.
Dacă ar fi fost după specialiștii de pe centurile de socializare, nu aveam azi nici ansamblul statuar al lui Brâncuși, de la Târgu-Jiu. Ei sunt spiritualizați ca vameșul elvețian, care, atunci când l-a oprit la graniță pe Paul Klee (pictorul se întorcea din Germania, scârbit de fasciști) și i-a văzut tablourile, l-a întrebat „tu ești pictor? Așa mâzgălește și fiul meu, care are patru ani.” După câteva zile, Paul Klee a murit.
Pe sculptorul „Monicilor” nu-l cunosc. Dar pe Buculei și Gorduz i-am cunoscut. Tot așa îl înjurau inteligenții ăștia și pe Gorduz, pentru statuia lui Traian de pe Calea Victoriei, și pe Buculei pentru „Aripile” de la Casa Scânteii. Proiectul lucrării monumentale a lui Buculei este foarte izbutit, dar prelucrarea industrială și finisarea au hibe. Iar statuia lui Traian a devenit, în viziunea țăranilor de oraș, „Lupoaica cu fular”, cu tot cu cacofonie. În realitate, e vorba despre o suprapunere a Crucii creștine cu simboluri dacice.
Regret că voi scrie ceva pe placul useriștilor, deși scârba mea față de ei rămâne aceeași. Toate generațiile noastre de sculptori au fost foarte bune și, prin valoare artistică, România a recuperat un retard religios, pentru că sculptură a intrat târziu la noi din cauza Bisericii ortodoxe. Monumentele funerare, troițele nu au fost considerate artă. Omul care meșterea cruci sau porți de lemn era așezat pe aceeași prispă culturală cu fierarul din sat. Dar de la Paciurea încoace stăm bine cu sculptura.
Brâncuși s-a născut în România, și-a construit numele la Paris și l-a făcut mare America. Dar au fost unii – ăștia la nivelul AUR – care au vrut să-i repatrieze osemintele de la Paris (Montparnasse nu e un cimitir, ci un muzeu în aer liber), în loc să propună să se facă Muzeu de Artă Modernă Brâncuși la București și Tabără internațională de Sculptură la Hobița. Ar veni francezi și americani la Târgu-Jiu, ar crește turismul din zonă. Brâncuși a fost șmecher imobiliar și la Paris. El spunea „ăștia de abia așteaptă să mor ca să dărâme tot ce e pe strada mea.”
La orice licitație on-line în America, în Anglia sau în Franța se adună live minimum 1000 de oameni. 900, poate 980 sunt gură-cască, dar așa li se deschide apetitul pentru artă și intră și ei intr-o galerie să își înceapă colecția cu o litografie. La licitațiile de la noi, sunt live 10-12 persoane. Uneori doar 4. Dar avem păreri despre arta modernă.