Zicala „ferește-te de greci și când îți fac daruri” e valabilă, pentru noi, în cazul rușilor. Poveștile cu rușii agresivi, cu rușii pe care trebuie să-i aștepți cu patru ceasuri pe mână și o pendulă ținută la picior sunt depășite. Rușii sunt și insidioși, iar acest defect profitabil pretinde creier. Voi reda două întâmplări din cartea „O punte putredă – scene din anii 1945 – 1947”, scrisă de Dan Ciachir. Le voi dezbraca de ghilimele, ca să nu încarc textul. În primul act este vorba despre inteligența perversului Stalin, în a doua despre un român de geniu. Cartea lui Dan Ciachir este remarcabilă și prin faptul că îi dedică Prințulului Barbu Știrbey un capitol fără a deconspira că a fost însoțitorul de taină și de drum lung al Reginei Maria. În textele gen google, când scrii Barbu Știrbey apare îndată Regina Maria. În fine, v-am promis două scene.
1. Lozinca anilor 1945 – 1947, pentru oponenții comuniștilor și ai ocupantului sovietic, era „Regele și Patria”. Regele Mihai a fost intangibil până la abdicarea sa silită din 30 decembrie 1947. Regele era omul decorat de Stalin cu Ordinul „Victoria” (Pobeda) bătut în diamante. Ordinul acesta, instituit în 1943, era o decorație din platină având forma unei stele pentagonale pe care erau montate 174 de diamante. Cu acest ordin nu au fost decorați decât 12 cetățeni sovietici, între care și Leonid Brejnev (căruia i s-a retras ulterior distincția) și cinci străini, între care Regele Mihai I al României, generalul Eisenhower, mareșalii Iosip Broz Tito și Montgomery. Ordinul Victoria i-a fost înmânat Regelui Mihai I de către mareșalul sovietic Tolbuhin pe 19 august 1945, la București, în Sala Tronului din Palatul Regal, în cadrul unei manifestări grandioase, urmată de o recepție pe măsură. Pe lângă marea distincție, Stalin îi făcuse cadou Regelui Mihai I un avion. De aceea, toată suflarea anticomunistă din România era convinsă că atâta vreme cât Regele se află pe tron – situație unică în raport cu celelalte țări pe care Rusia voia să le comunizeze – există speranță.
2. Pe 15 ianuarie 1945, guvernatorul Băncii Naționale, Ion Lapedatu, fost ministru de finanțe, are strălucita idee de a contracara „leii roșii” imprimați de administrația sovieticilor, care începuseră deja să producă inflație. A fost emis atunci un milion de medalii de aur, fiecare piesă cântărind 6,55 grame, intitulate „Ardealul nostru”. Acestor medalii li se spunea „cocoșei”, întrucât semănau cu monedele de aur din timpul împăratului Napoleon al III-lea care aveau pe revers cocoșul galic. Medalia „Ardealul nostru” înfățișa pe avers chipurile celor trei monarhi sub care s-au unit ținuturile românești: Mihai Viteazul, Ferdinand I, Mihai I.