Toată lumea o laudă pe Dinamo după meciul cu Voluntari, dar nimeni nu vede că Dinamo, dacă ar fi intrat în insolvență în luna mai, nu pe 28 iunie, ar mai fi salvat în jur de un milion de euro. Insolvența nu e ceva moral, dar într-un mediu de afaceri al insolvențelor, folosiți naibii insolvența pentru a vă proteja!
Dinamo economisea cel puțin jumătate de milion pentru un singur fotbalagiu, un portar de 37 de ani, care a avut un salariu de aproape 30.000 de euro pe lună. Și a venit din Divizia a treia din Spania. Au mai fost câțiva lipsiți de pedigri aduși din Spania, iar Dinamo i-a ospătat ca pe niște câini de rasă, în timp ce jucătorii români care au bătut-o pe Voluntari câștigau între 2000 și 3000 de euro. Pe an, nu pe lună. Pe an. Pentru că fotbalul românesc (includ aici și ziaricii, și suporterii) este otrăvit de gândirea comunistă a unora care se cred capitaliști, ne-am obișnuit să le strigăm patronilor „să vină banii, să vină banii la băieți!”, dar nu vedem cât rău pot să facă niște manageri slabi.
Din păcate, sportul s-a dilit la nivel mondial. Mai multe firme japoneze de prestigiu n-au vrut să-și asocieze imaginea cu Olimpiada de la Tokyo pentru că nu se face o reclamă echitabilă, adică nu sunt tratați toți sportivii la fel, „iar concurența a fost dusă la extrem”. Dar firmele producătoare de mașini din Japonia n-au dus „la extrem” concurența cu firmele din SUA și Germania? Sportul a mers pe criterii capitaliste și pe vremea Daciadei lui Ceaușescu. Despre învingători și învinși e vorba doar în articolele pionierești. Sportul are învingători și anonimi. Ivan Patzaichin, de pildă, n-a fost tratat ca un barcagiu din Cișmigiu. Nivelarea progresistă în jos nu se mai cheamă Olimpiadă, ci trotinetă cu vâsle. Dacă eu am bătut mingea în curtea școlii, sunt egalul lui Hagi sau cum?
Trotineta globalistă cu vâsle a molipsit și fotbalul românesc. Un antrenor de-al nostru și-a scuzat un fotbalist care n-a înscris din penalty folosind argumentul „a ratat 11 metri și Mbappe”. Da. Eu aud scuza asta de 40 de ani. Au ratat și Maradona, și Hagi, și Balaci. A ratat 11 metri și Belodedici. Dar Belodedici a câștigat de două ori Cupa Campionilor și a ratat într-un meci în care România și Suedia se băteau pentru o semifinală de campionat mondial. Decât să-și urce jucătorul pe piedestalul pe care se află Mbappe, antrenorul nostru mai bine s-ar fi întrebat dacă avem în România cinci fotbaliști care îi pot fi copii de mingi lui Mbappe.