O fetita de 4 ani a murit intr-un spital din Bucuresti — dupa ce fusese plimbata prin alte 3 astfel de abatoare — cu diagnosticul „amigdalita”. Micuta a intrat in stare de soc dupa ce i s-a introdus in branula un medicament contraindicat. Romania nu-i o tara in care te salvezi la spital. Acolo ajungi ca sa mori.
Primul contact al romanului cu spitalul ar trebui sa fie un curs de protectia muncii. Aduceti-va aminte ca, in urma cu doi ani, cativa nou-nascuti au sfarsit prajiti la Maternitatea Giulesti. Nu era mai bine cand ii dadeam turcilor, tribut? Nu umblu cu glume sinistre. Cu adevarat sinistru e peisajul in care ne inmlastinim zilnic. Persoana cea mai iute din sistemul sanitar este un domn de origine araba. Iar presedintele Romaniei le-a recomandat medicilor sa se care in strainatate. Atunci, de ce mai avem pretentii? Profesorul Wilczur, din romanul (ecranizat) „Vraciul”, facea operatii ortopedice cu scule de grajdar. Actiunea cartii (aparuta la noi la mijlocul anilor ’80, avea o coperta verzuie si s-a epuizat imediat) se petrecea la inceputul secolului XX, intr-un satuc din Polonia. In Romania secolului XXI, moasele si veterinarii au conditii mai bune ca in spitale.
Daca asemenea tragedii s-au intamplat la Bucuresti, ganditi-va ce o fi in spitalele din Corabia si Tecuci. Tare sunt curios ce mesaje electorale ar putea transmite partidele noastre parlamentare acelor mame carora le-au murit copiii in abatoarele capitalismului romanesc.
La subiectul asta chiar nu mai e loc de shtouri.