Copiii din fata blocului meu ziceau „io sunt Marcel Raducanu, io sunt Dudu Georgescu, io sunt Tarzan!”. Ciutanii macar erau dulci cand se prosteau. Ziaricilor pribegi si mediocri din televizii le sta foarte rau cand se izmenesc. Chifteaua de meci Dinamo-Steaua a prilejuit comparatii cretine, gen Ciobi Guardiola contra Iliesta(n) Mourinho sau Ferguson, ca am si uitat.
Ca sa ridice o partida de toata scarba, prostoboii din presa au caricaturizat fotbalagiii si antrenorasii deja striviti de un destin ironic. Dinamo, cel putin, are cei mai slabi fundasi de la aparitia sperietorilor de ciori in agricultura patriarhala. Iar aceasta echipa se afla pe locul I in Romania. Culmea e ca rezultatele nu au fost obtinute in culise, ca in alti ani. Dinamo a adunat punctele pe teren. Asta-i nivelul antrenorilor tineri din Romania. Daca le confisti cliseele „unitatea grupului” si„sa tinem vestiarul”, nu mai ramane nimic. Vorba batranului Halagian: „dar de ce sa tineti vestiarul, ce, se fura din vestiar?”.
La intrebarea „ba, voi le aveti cu fotbalul?”, iti raspund „nu! Noi dam 50 de centrari pe meci prin spatele portii, ne incurca orice preluare, dar suntem un grup unit!”. Hai sictir! De solidaritatea tampitilor am fugit toata viata.