Îmi pare rău de Nicușor Dan. Matematicianul de elită este singura persoană rezonabilă din USR și din acest motiv a fost dat afară, în urmă cu niște ani, din partidul pe care l-a inventat. Regret (pentru Nicușor Dan, nicidecum pentru USR) că e hărțuit când organizează conferințe de presă în aer liber. Dar nu trebuie să uităm că useriștii au transformat Parlamentul, adică Templul Democrației, într-un grajd unde urlau „Corupția ucide!”, în timp ce liderii lor ciufuleau fonduri europene. Asta-i viața. Nicușor plătește pentru ce au făcut alții. Succesorilor săi ingrați și „de o incultură enciclopedică” (Stanislaw Lec) li se restituie acum ura cu care au otrăvit societatea.
Useristii zbierau și „Muie PSD!”, în Piața Victoriei. Sigur, PSD și țărănoiul rapace Dragnea meritau tratamentul ăsta. Dar sloganul „Muie PSD!” e lung, e format din șapte litere. Mă mir că tefeloazele nu l-au uitat. „Muie PSD” țipau și intelectualele din USR. Dacă acestor făpturi le arăți o bibliotecă, ele vor s-o transforme în dressing room.
Ziua, salamandrele oengiste de după Colectiv vorbeau și încă vorbesc păsăreasca de corporație – „să dăm un restart”, „să ne focusăm”, „să fim awardați”, „să ieșim instant din zona de confort”, iar seara dilibadeau „Muie!” în piețe. Stați liniștiți, că n-am uitat de „empatie.” Eu așa recunosc un panaramez updatat. El „empatizează.” Toți tefeliștii empatizează și toți sunt de plastic. „Sensibilitatea” a fost înlocuită de „empatie”. Diferența dintre sensibilitate și empatie e aceea dintre „vino să te pup, puiul meu, inima lu’ tata!” și „vino să te pup, puiul meu, cordul părintelui natural unu!” Auzi, „empatie!” Solidaritate, afecțiune, compasiune, îndurare nu mai există. Despre mizericordie nu mai amintesc, pentru că e un cuvânt prea greu pentru Centrul Vechi.
Se știe că Nicușor Dan a avut o poziție omenească vizavi de instituția căsătoriei. Și îl felicit. Aș vrea să-l aud povestind și despre Catedrala Neamului. Niște actorași cu păr pe piept (adevărate covoare care ar înfunda aspiratoarele de la Casa Poporului) și îmbrăcați în rochii de Scufița Roșie au declamat, pe o scenă improvizată, „suntem lângă Catedrala Neamului. Sperăm să cadă!” Iar mâncătorii de karaoke din Centrul Vechi erau în delir. Nimic nou. După revoluția bolșevică din 1917, sovieticii și-au dat seama că au nevoie de mai multe spitale de nebuni. Așa că destule Biserici au fost transformate în ospicii. Tefeliștii radicali ar dori să cadă Catedrala. Dar tefeliștii raționali ce-or vrea? Cazare și tratament gratis?