Cand vad ce se intampla in jur, nu mai consider ca ar fi o nesimtire sa citez din mine. „Halep e un edificiu particular. Politicienii si sensibilosul popor roman n-au niciun merit in ascensiunea ei. Simona nu-i intreprindere de Stat, nici macar nu concureaza in Romania, are propria ei afacere si n-avem dreptul sa-i cerem socoteala”. Asa scriam pe 27 ianuarie 2015, in „National”.
Saptamana trecuta, Simona Halep a zis ca nu joaca pentru presa romana. Bravo, fato, bravo! Ziaricii snobi, constipati, lefteri si meschini au scornit ca ai nasul pe sus. Ai nasul foarte pe jos, tinand cont ca ai fost locul 2 in lume si esti milionareasa din bani produsi in strainatate, nu ciorditi de la Stat. Tu esti fabrica ta, castigi in Vest si bine ar fi sa-ti tii si milioanele acolo. Ziaricii se dau de Dreapta, dar sunt comunisti sadea-saftea-chiftea. Presa n-a investit un leu in tine, insa o freaca grija ca schimbi des antrenorii. Cati ai avut anul asta? 4? 7? 47? Doar atatia? Ia-ti doi pe zi, ca-ti permiti. Oftica-i pe fraierii care se mira ca vorbesti urat cu antrenorii. Mi se pare normal. Nu lucrezi cu Borg, McEnroe, Connors sau Lendl — astia erau smecherii cand aveam eu rabdare sa ma uit la tenis. Iar articolul asta nu-i despre tenis. Ci despre bani. Antrenorii tai nu sunt angajati de club, ca la fotbal, si nu-i plateste patronul. Sunt un fel de parteneri de antrenament. Cum s-ar fi purtat Mike Tyson daca l-ar fi avut in coltul ringului pe sparring-partner-ul lui?
E posibil ca la anul sa castigi la Roland Garros. E posibil ca la anul sa ajungi pe locul 84 in WTA. E posibil ca la anul sa te mariti si sa te lasi de tenis. Treaba ta, faci ce vrei, iti apartii! Si nu-i mai baga in seama pe tristii din presa! Sfidare, sfidare, sfidare!