„Rar un avocat de barou care sa-si apere cu atata perseverenta clientii, hotii cu staif, asa cum o face C.P. Tariceanu. Toti demnitarii parchetabili ar trebui sa puna mana de la mana si sa dea inca o leafa buna pentru C.P., Calauza Penalilor, Tariceanu”.
Ce ziceti de acest inceput de text? Suna bine, nu va strambati! Mobilizator, armonios articulat. Are un singur cusur. Semnatura. Daca aceste randuri apartineau unui tanar pur si revoltat, eu m-as fi extaziat in redactie. „Ia uite, dom’le, ce pustan promitator! Cu baieti ca el asanam societatea. Combate si le potriveste frumos. Daca se tine de treaba, peste doua luni il angajam. Ar merita de acum, dar nu-i bine, ca si-o ia in cap”. Amuzant e ca autorul plin de elan este consacratul Cristian Tudor Popescu, ozenistul in gecuta de fochist. In anii ’90, a trait din abonamentele vechii „Scantei”. Ziarul se convertise in „Adevarul”, dar nu pierduse cremenea comunista. La „Adevarul”, C.T.P. si-a curatat mentorul, pe Darie Novaceanu, si i-a tinut de sase kaghebistului Tinu. La Clubul Roman de Presa, unde a ajuns presedinte, tenismanul farfuriot a participat la impartirea reclamei de la Stat. La „Gandul” , ziarul ala cu nume de revista culturala scoasa semestrial din mila Primariei Fetesti, Popescu a performat pana cand a disparut editia tiparita. De 25 de ani ii cearta pe ciorditorii bugetofagi, desi el n-a produs un leu din vanzari. Dar traieste bine din succesiunea de falimente.
Popescule, Popescule, am uitat de tine vreo doua luni si iar ai luat-o strengareste pe campii, prin poienite! Ce-ti mai place sa copilaresti si sa te joci de-a Hotii si Cristinel imberbul! Mai bine te-ai ocupa de tenis. Simona Halep a transpirat degeaba la Roland Garros, tie iti transpira limba la televizii, in calitate de Roland Gargaros.