Strecor si eu cateva randuri dupa ce a pierdut Simona Halep. Daca ar fi castigat, n-aveam loc de experti. Marea ei infrangere sau victorie, nici nu stiu ce naiba o fi, e ca a transformat Romania intr-o tara de edificati in tenis.
Romanasii sunt cei mai competenti chibiti, sunt niste amatori profesionisti si vorbesc despre ATP, Melbourne si Wimbledon ca despre cantaciosii de la “Vocea Romaniei”. Imi aduc aminte de finala Simonei Halep de la Roland Garros. Am scris atunci ca „Halep isi pecetluieste singura cronica, n-are nevoie de odangii, de acrobati ai aplauzelor si de atarnatori ai gloriei sale. Cand Halep era in crisalida performantei, eu n-am articulat o propozitie despre necunoscuta din Constanta. Daca m-as entuziasma acum, as fi un impostor”. Eiii, cum mi-ar sta azi s-o dojenesc, fiindca ii doresc binele, nu-i asa? Halep a avut o ascensiune neanticipata de presa, intr-un sport care se face pe banii parintilor. Iar azi primeste sfaturi de la binevoitori carora nu le datoreaza nimic. Halep e un edificiu particular, apartine familiei sale si catorva machidoni din Dobrogea, care au sprijinit-o in copilarie si in adolescenta. Politicenii si sensibilosul popor roman n-au niciun merit. Ce-ar fi daca ar incepe si Halep sa fandeze retoric si sa dea lectii? “Vasile, plateste-ti intretinerea!”, “Mitica, de ce te-ai imprumutat in franci elvetieni?”, “Domnu’ politician, de ce furi?”.
Simona Halep nu-i intreprindere de stat. Nici macar nu concureaza in Romania. E propria ei afacere. A ajuns pe locul 3 in lume. O fi bine? Specialistii de uz intern pot doar s-o duca in faliment. Sigur, e frumos sa o sustinem, in calitatea noastra de competenti in ciorba de-acasa. Dar n-avem dreptul sa-i cerem socoteala.