De cateva zile, „National” publica o ancheta despre companiile si oamenii de afaceri care au pompat miliarde de euro in Cipru. Ne-a citat (aproape) toata presa, iar de malahistii care au mai ciupit stiri pe blat — considerand ca mizeria asta de net e un bun comun, la fel cum „ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie” reprezinta imprecatia unui blogger care a vomitat in Centrul Vechi — ma voi ocupa personal. Interesant e ca personajele deconspirate in articole nu suna. In alte situatii, cand paguba era nesemnificativa, telefoanele frigeau si zbarnaiau ca dracii.
Nefiind genul de jurnalist care clameaza ca e in slujba poporului obidit, va rog sa ma credeti ca ii compatimesc pe bietii lacomi — frumos oximoron! Daca tot au pierdut banii, nu le mai trebuie sa fie si inregistrati. Vor macar sa ramana liberi. Cum i-ar sta, in calitate de reclamagiu, unui secretar de stat care a luat comisioane la contracte intr-un off-shore din Cipru pus pe numele altcuiva? Uitati-va la tocsoaie! Priviti-i atent pe unii lideri politici sau sefi de regii asa-zis autonome! Au fetele cravasate de deznadejde. Marii combinagii au ajuns lefterii din Cipru. Nu proptesc semnul exclamarii, ca sa nu se inteleaga ca topai de fericire, ca gandesc ca leprele satelor care se bucurau cand s-a facut colectivizarea. Ma pun in situatia unor pagubiti. Ca sa evite impozitarea de aici — 16% — au dus banii in Cipru, unde era de 4%. Acum, cei cu economii la Laiki Bank vor lasa 40% din sumele depuse, iar cei de la Bank of Cyprus — 80%. Imaginati-va ca ati dosit la Larnaka sau la Limassol vreo 20 de milioane, sperand sa traiti, peste cativa ani, dupa ce se mai estompeaza urmele, la Monte Carlo, inconjurati de stalactitele candelabrelor si de femei purtand etole de hermina si „rivières de brillants”. Sigur ca eu idealizez situatia si fac asocieri tampite. Doamnele din perioada interbelica erau scaldate in „rivières de brillants”. Toapele de azi baga banii in posete. Au uitat de papornitele si de sarsanalele din care s-au iscat. Gata si cu posetele!