1. Azi despre „Gazeta Sporturilor”. Acest text apare și pe prima pagină a ziarului „Național”. În „ediția print”, cum ar zice analfabeții digitalizați și snobi. Presa a intrat în suferință când nu a mai fost respectată „Galaxia Gutenberg”. Tiparul e întemeietor de civilizații. Cum să-i zici ziarului tipărit „ediția print”?
2. „Ediția print” a „Gazetei Sporturilor” a fost lichidată cu un an înainte de centenar, iar domnul Tolontan a fost dat afară. Și deontologeala cui o lași, Cătăline? Elvețienii nu halesc lozincile, ca să vezi! Nici bulgarii, normal. Patronii (sau ce-or fi) din Elveția și Bulgaria sunt topiți după bani – cum e normal – și i-au dat afară pe demagogii de la București.
3. În loc de știri despre meciul Steaua (adică FCSB) – Dinamo, pe prima pagină din”Gazeta Sporturilor” citeam despre partida Nosocomiale – Biocide. Eu nu sunt medic și nu știu, fără google, ce sunt nosocomialele și biocidele. Nici ziaricii de la „Gazeta Sporturilor” nu știau, dar scriau despre nosocomiale și biocide. Dacă vă interesează nosocomialele și biocidele trebuia să vă faceți medici, nicidecum „numărători de cornere” (eu v-am poreclit așa) preocupați să-l susțină pe contabilul Vlad Voiculescu la Ministerul Sănătății. „Ați jucat” și într-un film dedicat lui Vlăduț. Am scris „ați jucat” pentru că v-ați făcut un steag din expresia „protejarea surselor”, iar în documentarul omagial vorbeați la telefon cu sursele în fața cameramanului. Cine a finanțat filmul?
4. Ioanițoaia i-a dat lui Tolontan un ziar pe mână (ProSport, în 1997), iar Tolontan s-ar putea să-l lase șomer pe Ioanițoaia în 2023. În schimb, în redacția GSP a fost aplaudat redactorul-șef Cătălin Țepelin, când elvețienii l-au dat afară, pentru că ei nu se cred Scufița Roșie și Albă ca Zăpada după ce iau reclamă de la pariuri. Cine e Țepelin? Nimeni. N-a scris un rând izbutit în viața lui. Acum vreo 20 de ani, la „Gazeta Sporturilor” a fost redactor-șef și un anume Claudiu Șerban, tot un fel de Țepelin. A mai auzit cineva de Claudiu ăla? Probabil șoricărește prin vreun birou.
5. Am citit că „Ringier” și-a anunțat angajații în ultima clipă că va închide ediția tipărită „ca să nu se dezlănțuie vitejii lui Tolontan”. Daaaa, niște periculoși! Ei știu să facă dosare. În polemică, numărătorii de cornere sunt varză albă, roșie, dulce, murată, cu afumătură, călită, la cuptor, a la Cluj sau de Bruxelles. Ei mai știu și să-și marteleze colegii. Când greșea unul dintre ei, îl maroneau în ziar și băgau lozinca „să ne mai semnalați erori, dragi cititori, pentru că dumneavoastră sunteți singurii noștri stăpâni!” Scârboasă vrăjeală.
6. După ce te cerți cu patronul, demisionezi sau ești dat afară. Când ești mîndru că te cerți cu patronul e ca și cum ai spune „la noi în casă e frumos. Pe mine m-a bătut nevasta, pe nevastă au bătut-o copiii, pe urmă a sunat la ușa administratorul și l-a bătut armonioasa noastră familie, iar la sfârșit a venit poliția și ne-a bătut pe toți.”