AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisȘi ce dacă nu se mai deschid școlile? Singura școală care te...

Și ce dacă nu se mai deschid școlile? Singura școală care te ajută e SNSPA

1. Coronavirus n-a omorât (încă) mulți români, dar a învins aicișa, pe meleag. Nu se mai deschid școlile. Până la urmă, nu-i așa grav. La ce folosește școala? Muncești, de pildă, vreo 20 de ani ca să devii medic și te fac dezertor niște produse ale ușchelii de la gimnaziu. Iar ministru al Sănătății ajunge un pachet de la Viena. Singurele școli care te ajută în viață sunt SNSPA (Ștefan Gheorghiu de tip nou) și Colegiul Național de Apărare. „Vrem spitale, nu catedrale”, dar urâm medicii. Suntem o țară drăguță, în care oamenii de dreapta înjură Biserica. De ce? Fiindcă are mai mulți bani decât corporațiile. Iar vorbitorii de giboneză corporatistă sunt supărați că printre magistrați se găsesc și oameni care mai au frică de Dumnezeu (sau jenă față de mamele lor vârstnice) și nu-i bagă la pușcărie pe toți preoții. În lume, dreapta a dezvoltat afacerile, nicidecum anticorupția. Doar dictaturile de dreapta s-au ocupat cu anticorupția. La noi, mogulul anticorupției a fost Băsescu. Marinarul Băsescu, primarul Băsescu. Asta-i menirea marinarului și a primarului – anticorupția. N-am rezolvat nimic dacă nu vor defila sub drapelul anticorupției și arbitrii de fotbal, și vameșii.

2. Am scris zilele trecute despre țăranul român mereu batjocorit (textul „Nu-i nevoie de preot, ci de speaker motivațional„). Țăranul român torturat și sărăcit în anii ’50, țăranul român pe seama căruia făcea glume idioate generația mea, în anii ’80, țăranul român batjocorit și după ’90. Voi întări azi ideea cu un citat din Țuțea. „Când va dispărea ultimul țăran, va dispărea omul. Și vor apărea maimuțele în costume.” Niciun apropo la corporatiști. Și stați liniștiți, că nu sunt sămănătorist. Mai există și acel țăran român viclean, hoț, răzbunător și invidios. Cele mai dure pagini pe tema asta nu le-a scris vreun prozator, ci un istoric literar, Adrian Marino, în „Viața unui om singur.” Mai degrabă „Viața unui om înrăit.” Din lemnul zecilor de biblioteci citite, Marino n-a cules o frunzuliță de talent.

3. Despre „țăranul de oraș” am mai povestit. Am fost chiar primul care a folosit expresia. Dar să nu-l uităm pe țăranul de șampanie, din perioada 2005 – 2010. Când întra într-o cafenea de pe Dorobanți, țăranul de șampanie plimba pământul patriei cu servieta Vuitton. După ce se așeza la masă și își aprindea trabucul, țăranul de șampanie scotea din burta Vuittonului un dosar cu imobiliare, retrocedări, din astea. Și nu erai un adevărat țăran de șampanie dacă nu aveai duhovnic („știu io unu’ bun la Cernica”) și casetă de valori la cel puțin o bancă („e mai bună filiala de pe Dorobanți decât aia de pe Magheru”). Iar țărăncile de șampanie erau o poezie. Se duceau și la psiholog, și la vrăjitoare.

4. Să fiți cuminți pe centurile de socializare, că altfel veți fi suspendați. E mai rău ca la comuniști. Dacă sunteți obraznici – trei zile de suspendare. Chestia asta, în ședința PCR, se chema mustrare. Dacă devii periculos – 30 de zile. Adică vot de blam și ați îmbobelinat-o, măi, tovarăși!

author avatar
Razvan Ioan Boanchis Publicist-comentator
Publicist-comentator la "Național" din 1997. Ziarist original și de contra-opinie. Autor a zece cărți. I s-au decernat numeroase premii jurnalistice și literare. Îl citesc cu plăcere chiar și cei care nu îi împărtășesc părerile. Uneori, nici el nu e de acord cu el.