În urmă cu vreo cinci ani, am scris că ”din Selly a țâșnit tupeul cum țâșnesc mucii în grișulețul cu lapte”, că e ”un Napoleon care nu s-a întâlnit cu spuma de bărbierit”, că e ”trufandaua flagelului din educație”, că e ”un deschizător de drumuri, un Marco Polo care face hărți în somn și le lasă pe cearceaf”, că, pe vremea mea, ”ar fi visat să joace în Pistruiatul, dar ar fi prins un rol în Veronica și l-ar fi alergat motanul Dănilă”, că, la la fotbal, ”ar fi fost zidul, deși el era prostul care ar fi venit de acasă cu mingea în pungă.”
Față de bufleiul obraznic de atunci n-am greșit prea tare. Văzând, însă, că Selly a reabilitat ridicolul cuvânt antreprenor, trebuie să recunosc că am anticipat prost. Bravo, Selly, mi-ai depășit toate așteptările, deși n-am avut niciuna! Nu mă interesează calitatea muzicoasei și numele cântăcioșilor de la Beach Please. Aici e vorba despre amploare. Cât despre amplitudine – Beach Please e la Costinești și duduie geamurile la Tuzla. Când trece Selly, copiii de la festival strigă ”Ceaușescu, Ceaușescu” și au puțină dreptate, pentru că n-au mai fost împământate atâtea fire prin Dobrogea de când a făcut Ceaușescu electrificarea.
Nicu Ceaușescu, atunci când a transformat Costinești în stațiune, a fost sub Selly la Beach Please. Avea un buget nelimitat – al Statului. Și Vox Marris din Costineștiul anilor ’90 – se caza lumea la Olimp sau la Rex în Mamaia și venea seara la Vox – e sub Beach Please. Văzând imagini cu valurile de tineri revârsându-se pe străduțele colbuite din Costinești îmi vin în minte mai multe comparații. Cu suporterii români în drum spre Marienplatz din Munchen la meciul cu Ucraina (3-0). Compar Beach Please și cu Cenaclul Flacăra. Nu e vorba despre ideologii, ci despre expansiunea fenomenului.
Mazăre a fost înjurat în toate felurile, dar el ridicat Mamaia, în 2000, după 15 ani în care fusese sub Olimp. Mazăre și cluburile din nordul Mamaiei au readus turiștii (nu doar români) la Mamaia. Selly a făcut același lucru pentru Costinești. Are și copilul ăsta un merit, nu știu cât de mare, pentru că a sărit zona imobiliară Tuzla – Costinești – 23 August, unde sunt promontorii ca în Bulgaria. Aproape ca în Bulgaria, exagerez și eu, fiindcă la Cap Caliacra, la Tyulenovo sau la Rusalka și mai spuneți dumneavoastră vreo șapte localități zici că ești la altă Mare.
Pe Selly l-aș pune lejer ministru al Turismului. Beach Please e un fenomen care poate urgenta construirea alternativei rutiere Agigea – Techirghiol – Eforie – Tuzla – Mangalia, trecând prin comunele Cumpăna, Topraisar și 23 August. Am avut miniștri ai turismului despre care nu mai știm nimic. Și n-am știut nici când erau jupâni naționali ai decăderii. Și ai unor privatizări dubioase, care au ajutat rugina să avanseze.
