1. Știți de ce avem voie să vorbim despre manipulările de la Revoluție, dar nu avem voie să vorbim despre manipulările de după Colectiv? Pentru că securiștii vechi, cei din ’89 și ’90, nu făcuseră (atât de mulți) bani. Pe facebook, când suntem de acord că a a avut loc o măgărie, o numim manipulare. Când nu ne convine, îi spunem Teoria Conspirației.
2. În Postul Paștelui, securiștii neagă Învierea lui Iisus, dar vorbesc despre antreprenori providențiali. Singurul antreprenor providențial ar putea fi Papa. În România, averea Bisericii e divizată, securiștii au adunat mai mulți bani decât preoțimea, iar instituțiile de forță controlează un buget ANUAL mai mare decât sumele investite în Catedrala Neamului în ȘAPTE – OPT ANI. În Italia e invers. Vaticanul are mai multe miliarde de euro decât serviciile secrete.
3. Au reînceput atacurile la medici, iarăși se vorbește despre mită și sunt ridicați în slăvi Vlad Voiculescu și băiatul ăla de la Suceava, Ștefan Cel Mare Mandachi. Lui Ștefan cel Mare de catering îi lipsește doar Sadoveanu, ca să facă din el un Mitrea Cocor al luptei cu autostrada pentru melci – un metru. Dacă ar fi să-l compar eu cu un personaj, l-aș compara cu Rhett Butler.
4. Ziaricii sportivi sunt zevzeci și când vorbesc la zi, și când vorbesc din amintiri. Acum, numărătorii de cornere perorează și scriu din amintiri, dar nu abordează un subiect la zi. De două săptămâni, Federația Română de Fotbal ratează șansa de a ieși în evidență cu ceva bun. În șase ani, actuala conducere n-a construit nimic, dar are bazele făcute de Mircea Sandu. La Hotelurile Buftea și Mogoșoaia, FRF ar putea să găzduiască două centre de carantină, iar pe terenurile sintetice – spitale de campanie.
5. La țară s-a terminat mia de euro cu care a venit eroul din Diaspora. Catalanul și lombardul au ajutat din nou patria recunoscătoare. S-a băut, s-a mâncat, s-au pupat baba și nepotul, primarul și electoratul, iar Covidel nu a speriat pe nimeni. Vorba primarului „lasă, mamaie, că ai avut matale și păduchi!” „Am avut, maică, am avut! Am avut și râie.” Lumea noastră patriarhală e indimenticabilă – na, că i-am învățat și eu pe corporatiști un neologism proptit în text ca frișca-n saramură. Șeful de post i-a zis bătrânei că n-are voie să iasă din bătătură, dar are voie să plimbe caprele. „Ce faci, mamaie?” „Plimb caprele.” „Și de ce nu le plimbi pe deal? De ce le plimbi pe ulița unde-s primăria, birtul și dispensarul?” Și asta nu-i nimic. Problema nu e că baba a scos capra cu trei iezi la promenada bucolică. Problema nu e că s-a terminat mia de euro a diasporezului. Problema nu e că s-a terminat făina. Problema nu e că în fiecare an, în jurul Paștelui, se termină vinul pe care și l-a făcut țăranul, în septembrie. Problema e că după o săptămână în care primarul și lombardul au pus satul la cale, s-a terminat și rachiul. Nu mai e nici la birt, nici la prăvălia comunală. Așa că vor veni să ia de la București. Și primarul, și lombardul știu drumurile de ocoleală, că sunt băieți umblați. Au fost, cândva, tractoriști.