1. Au explodat și în Austria cazurile de vaccinare la chiuvetă. Explicația e simplă. Europenii din țările dezvoltate (pe spinările țărilor servile) sunt la fel de combinagii ca noi, dar ei știu să tragă perdeaua. Acolo e fără opulență, fără ostentație, fără poze cu șampanie pe centurile de socializare. În Italia s-a lucrat mai tehnic. Ragazzii au intrat direct în sistemul electronic care gestionează certificatele de vaccinare. Pe lângă hackeri, hoții de buzunare din tramvai erau elevi cu unghiile tăiate regulamentar.
2. Când moare un pensionar, Statul dă 5300 de lei ajutor de înmormântare. În mod normal, aparținătorii semnează și banii ajung unde trebuie pe rute bancare. În sectorul 1 nu e așa. Te duci, stai la coadă, îi iei cash și îi predai la cimitir. Cuuuuum? În sectorul 1? Da, în sectorul 1, în Raiul digitalizării. În sectorul 1, în sectorul 1, în sectorul 1, unde avem cheia franceză a Generației Gadget. În sectorul 1, unde parțial eclozații de la corporații au lecturi înalte. Citesc în ochii emoticoanelor.
3. Pentru ziaricii români, Novak Djokovici e Nole. Au intimități cu el. Povestea asta îmi aduce aminte de Sabău. Îl cheamă Ioan Ovidiu Sabău, iar numărătorii de cornere îl luau cu Neluțu. Altfel, întrebările erau deștepte, din categoria, „Neluțu, ce ai simțit când echipa a câștigat, deși tu n-ai jucat?” De Sfântul Ion, toate cele bune, Neluțu!
4. Am citit „Ipocratia”, cartea lui Irinel Columbeanu, și nu îmi pare rău. N-am cumpărat-o, am avut prejudecăți, mi-a împrumutat-o un prieten. Columbeanu a făcut școala la zi, cartea se parcurge repede și ridică niște falduri ale Cortinei de Fier. Ca ghid ONT, Columbeanu a fost un bișnițar bun și un schimbător de valută decent, iar aceste abilități nu trebuie disprețuite. E o artă să iei coroana daneză sau suedeză de la frontieră și să-i dai un drum frumos. Sigur, Columbeanu a povestit ce și cum i-a convenit lui, dar ăsta-i păcatul tuturor memorialiștilor. De pildă, în clasa a opta a fost în tabără în Franța (Biarritz) pentru că „aveam note bune la franceză”. Lăsăți, lăsați! Mama mea a fost profesoară de franceză și a văzut Parisul după revoluție. Și nu fiindcă i-ar fi lipsit banii. Era nevastă de stomatolog. Părinților mei nu li s-a dat drumul nici în Turcia înainte de ’89. Dar n-am chef de anticomunism la seral. Revenind, mi-a plăcut cartea lui Columbeanu. Nu știu de ce i-o fi trebuit omului să facă emisiunile alea exhibiționiste. Gagicile lui confundau Irinelul cu portofelul și îl voiau dezbrăcat.