Să facem și creșele tot online, pentru că profesorul Iohannis ne-a spus că „trebuie să prevenim să apară o nouă generație pierdută”. Așa, sasule elocvent ca un Trabant, bagă-te la sintagme pe care nu le cunoști! Ce Generație Pierdută visezi? Aia a lui Hemingway, din „Sărbătorea continuă”? „Parisul tinereților noastre, pe vremea când eram săraci și fericiți”. Prin ce cârciumi umbla Generația Pierdută – La Rotonde, La Coupole! Iohannis și Orban au închis și cârciumile, și școlile, iar la metrou, Covidul s-a pus cloșcă pe călători. Metroul e cel mai periculos focar de infecție. Un focar de infecție în mișcare. Ați dublat numărul de garnituri la metrou? Ați segmentat accesul pe scări și pe peroane? Vă e teamă, cumva, să luați hotărâri radicale și dureroase înainte de alegeri? Auziți, „Generația pierdută”! Nu contează că se pierde o generație. Contează să câștigați voi alegerile, nu?
Ne-ați asasinat cu scoala online, dar văd că încercați să împiedicați telemunca. De ce? Telemunca implică multe fonduri guvernamentale, nu-i așa? Nu mai rămân bani pentru alegeri?
Scoala online are și avantaje. Pentru elevii care au părinți hoți. Cambrioleurul (sau șpringarul) își ia copilașul pe genunchi și se uită cu atenție pe monitor. Ca să vadă ce mobilă, ce electronice au mai crescut prin alte case, în epoca molimei. Omu’ se documentează.
Aoleu, cu ce am greșit? Iar a început propaganda tefelistă să rumege basmul „Statul n-a putut să facă spitale, în 30 de ani, dar avem două doamne inimoase care construiesc un spital”. Sunt cumva milionarese? Au soți miliardari? Eu știam că întâi ajungi miliardar și pe urmă filantrop. Există bătrâne care cer bani în fața Bisericilor. Dar ele nu spun „construim un aeroport”. Am o întrebare pentru cele două cucoane sufletiste. Dacă ar fi puse să aleagă între un chirurg și contabilul vienez Vlad Voiculescu – pe cine ar alege?
Vă recomand o carte, „Fotbalul în cârje”, de Marcel Pușcaș. Au prefațat-o Ovidiu Ioanițoaia și Alin Buzărin. Găsiți vreo 40 – 50 de întâmplări care ard. Cele mai multe sunt legate de fotbalul de dincolo de fotbal. Pușcaș a fost de toate – fotbalist de valoare și de tragedie (la 25 de ani și-a rupt piciorul pe teren, „a rămas cu tibia în mână”), antrenor, președinte de club, om de afaceri de succes, dar și de prăbușire. Cartea îți frige degetele când citești paginile despre Steaua ’86, despre succesul și prăbușirea Cazinoului Victoria, despre revoluție și despre Federația Română de Fotbal de după 2014. Viața lui Pușcaș a fost un Cazino și l-a măsluit în toate felurile. Pușcaș a avut un traseu tulbure și plin de vârtejuri precum Crișurile din Nord- vestul natal, dar scrisul lui e limpede.
