1. Pe vremea mea, pe lunetele Daciilor prăfuite citeai câte un „uie Dinamo” ori „uie Steaua” sau un „Spală-mă!” (scris cu cratimă, fiindcă nu era școala online), conturat cu degetul. Pionieri – pionieri, obsceni – obsceni, dar pionierii obsceni erau responsabili. Nu puneau în pericol nici „avutul obștesc”, nici „bunurile cetățeanului”. Ieri, adică de Ziua Națională, pe o străduță din Centrul Bucureștiului, am văzut opt mașini zgâriate. E impropriu „am văzut mașinile”. Am văzut proprietarii, care discutau (înjurau) între ei în parcare. Centurile de socializare s-au mutat deja pe capote. „Generația cu cheia la gât” a fost înlocuită de „Generația care-ți julește capota cu cheia de la gât”. Sigur, adolescenții de azi nu mai au cheia la gât. Dar școala online e cicatricea de sub cravata societății. Dacă nu punem și like-uri pe capote n-am făcut nimic.
2. La un post de televizie, o moderatoare care a greșit emisiunea (locul ei era la un show cu inimioare și cântăcioși) a spus că a fulguit în toată țara, dar în București nu a nins deloc. Și era tristă, foarte, foarte tristă, dacă începea să plângă se usca Atlanticul. Seca și provizia cu vaccin. La ce primari meseriași sunt în București, doar o zăpadă ne mai trebuie. Nicușor Dan nu-și poate învinge mătreața, dar vreți să-l vedeți la deszăpezire. Primarul Capitalei e ca Messi și ultimul „Balon de Aur”. Messi a luat trofeul fără să facă nimic, Nicușor Dan ne demonstrează că munca e urâtă, dar aduce și satisfacții.
3. Citez finalul unui pamflet de gală al lui Alin Buzărin, intitulat „Trogloditul Ionuț Chirilă jignește în pleonasme”. „Chirilă, cere-le iertare și lui Cornel Dinu, și lui Mircea Lucescu! Amândoi ți-au întins mâna, și tu, îl loc să le-o săruți, le-ai mușcat-o! Și oprește-te aici, că dacă sunt stârnit, sunt în stare oricând să ies la rampă cu ticluite chiverniseli de la Premiile Ioan Chirilă. Dacă dau la iveală cele discutate, oamenii vor pricepe cum alor tăi, vorba răposatului și ilustrului Ion Cupen, bietul și marele Nea Vanea v-a fost mai folositor repauzat decât viu. Să-ți fie rușine, sfertodoctule!” Cu Ion Cupen am fost prieten și eu. Dacă se apucă Alin Buzărin de lucrare, îl voi sprijini cu întâmplări pe care el se va face că le-a uitat.
