AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisSchengen-ul și salamul cu gust de tricou

Schengen-ul și salamul cu gust de tricou

De 30 de ani auzim despre reforma învățământului, dar singurele progrese s-au făcut în școlile de muzică, unde copiii de lăutari învață pe note. Și e foarte bine. Tăticul era analfabet și avea mereu o vioară de rezervă, fiindcă pe cea bună i-o spărgea în cap câte un chefliu, iar fiul studiază istoria muzicii.

Fază strict autentică de la ora de „Istorie a Muzicii”. Profesoara l-a întrebat pe Gigel, fiu de țambalagiu, în ce an a murit Beethoven. Impresionat de întrebare, Gigel a transpirat brusc și i s-a udat cămașa. I se topise lanțul de aur de atâta emoție. Cu lacrimi în ochi, a răspuns cu exactitate: „doamna, pentru mine Beethoven nu va muri niciodată!”

Ce progres să fie în școala românească? Progres cu grilă? Un șmenar bun ia punctaj de 80% la orice test-grilă, fiindcă știe să le potrivească. „Unde s-a născut Eminescu? A) la Curtici. B) la Babadag. C) la Ipotești.” Șmenarul bagă imediat C și îl felicită profesoara, deși răspunsul e greșit, fiindcă barosanul de pe bancnota de cinci bulioane s-a născut la Botoșani și a fost botezat la biserica Uspenia.

Progresul din școală se vede și în presă, printre ziaricii care au terminat liceul după 2010, adică au făcut școala din clickuri. Eu nu citesc Agerpres, dar mi-a trimis un prieten o știre publicată de agenția oficială de presă a statului român. Accident cu o căruță în județul Suceava. „În urma impactului violent, căruțașul a suferit leziuni grave. Totodată, în urma evenimentului calul a fost găsit decedat”. A decedat calul? Și țânțarul a făcut diabet. Caii sălbatici de la Letea ar trebui amendați, pentru că au fost puși pe eticheta unei sticle de vin, deși n-aveau cărți de identitate. Așa intrăm noi în Schengen? Nu, noi intrăm în Schengen cu teama de a amenda supermarketurile străineze care vând mezeluri cu colorant textil. Dacă decedează calul, de ce să nu mâncăm și un salam cu gust de tricou?

În urmă cu vreo 20 de ani, la întretăierea Bulevardului Dacia cu strada Eminescu era o bodegă în care se bea în picioare, dar cred că puteai să intri și cu calul. Acolo se duceau tarabagiii din Piața Galați și cetățenii care coborau însetați din tramvai. Bodega se chema Hilton. Chestia asta sună ca Wolfgang Amadeus Fuego. Sau ca Antena 3 CNN.

author avatar
Razvan Ioan Boanchis Publicist-comentator
Publicist-comentator la "Național" din 1997. Ziarist original și de contra-opinie. Autor a zece cărți. I s-au decernat numeroase premii jurnalistice și literare. Îl citesc cu plăcere chiar și cei care nu îi împărtășesc părerile. Uneori, nici el nu e de acord cu el.
1.703 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger