Getreidegasse este locul-reper, strada-concentrat din Salzburg. Incap acolo si cultura, si traditia, si sopingeala, si blitzurile ce atesta ca ai fost la Salzburg. Incape si criza. Pe Getreidegasse e casa in care s-a nascut Mozart. 10 euro intrarea, asa ca mai toata lumea, inclusiv grupurile organizate, se pozeaza cu fatada galbena pe fundal.
Credeti-ma, ar merita sa te desparti de acei 10 euro si daca ar fi 100! Bucataria patriarhala a familiei Mozart, scrisorile lui Mozart, camera micului geniu. E o liniste ceremonioasa, dar canta secolul care ai fi vrut sa te contina. Reiei mai usor relatia cu strada si cu viata ta daca te gandesti la scrisorile in care Mozart se scuza ca nu-si poate plati datoriile. Turistii se inghesuie la poze in Dom sau in fata Residenz. E gratis. Pe dinauntru, carciumile arata ca niste hanuri, paginile din meniu sunt de culoarea frunzei ofilite, scrierea gotica de pe coperta pare o lira multiplicata. Bei bere, mananci tafelspitz (mai bun, in Austria, decat orice osso bucco sau, cum ii spunem noi, rasol de vita) si strudel cu crema de vanilie calda. Miroase a batranete fara griji, a Craciun care te intampina intr-o zi oarecare. Cand te intorci iarasi in strada, parca se umanizeaza si vitrina de la Vuitton, pentru ca se afla intre un magazin de ciocolata Mozart (in ambalaj visiniu, cu forma de vioara) si o pravalie cu costume tiroleze. Traversezi podul peste Salzack, un rau prapadit, dar care te impresioneaza. Gardul de sarma e plin de lacate pe care indragostitii si-au scris numele cu carioci si au aruncat cheile in apa. Ploaia a denaturat literele si a ramas (risc sa cad in penibil, dar incerc sa ma redresez) o zeama de sentimente si de promisiuni ce vor fi incalcate. Ca sa redevin prozaic, va informez ca lacatele le vindea un chinez, cu 3 euro bucata. Nici nu-ti venea sa-l injuri, ti se parea simpatic escrocul. Salzburgul ar putea induiosa si o bestie. Cuptorul din bucataria familiei Mozart incalzeste prezentul acestui oras.