Mi-a zis un prieten „ia întră matale pe facebook-ul ziaristului Radu Oprișan și vezi ce scrie acolo un băiat care visa să fie ziarist, dar l-a deturnat tehnologia! Și pe urmă ieși din peștera în care trăiești!
M-am uitat și reproduc. „Amazon nu are aproape niciun magazin fizic. Facebook nu produce niciun fel de content. Airbnb nu are nicio cameră proprietatea firmei. Uber nu are aproape niciun vehicol. Iar Bitcoin-ul nu există în format fizic.” Interesant. Chestia asta se cheamă rafinarea șmenului – „n-am nimic, dar îți iau tot!”
Civilizația gadget l-a cucerit și pe Victor Ponta, care a zis… Pardon! Ponta Harry Potter a postulat că „ziarele tipărite sunt depășite și n-am mai citit niciunul din 2008.” Bravo, Ponta Power! Dar ia spune, când te-ai întâlnit cu Dan Barna, într-o cârciumă din Bruxelles, ai văzut ziare acolo? Sunt sau nu sunt ziare în cafenelele și în cârciumile scumpe din Occident? Sunt, fiindcă la mese vin preponderent messieurs de modă veche. Burghezia răsfoiește ziare, dă bacșiș (cash!) chelnerilor și doarme după-amiază, nu slugărește corporațiile.
Nu știu ce țări din Asia plus – nu se putea altfel – Suedia și Olanda vor ca banii lichizi să dispară până în 2020. În Suedia au dispărut deja, iar cerșetorii sunt miluiți cu nu știu ce aplicație. Dom’le, mă declar încântat! Grație tehnologiei, fiica mea mi-a spus că ar trebui să punem parolă la fiecare ușă din casă, cu luminițe, cu bipăituri, cu tot ce trebuie. În curând mă va ruga să aruncăm și biblioteca. Dar până atunci, casa rămâne peștera mea, unde pot să citesc „Oameni cu joben”, de Zaharia Stancu, o carte de șantaj nereeditată din 1941. Nu-i pe internet, normal că nu-i pe internet. Subiectul cărții e real – real. Industriașul Manolovici (Manolescu în carte) avea o fată iabrașă, Lidia (Leda), pe care o curtau doi prozatori cam poeți la femei, Octav Șuluțiu și Anton Holban, iar ea se tăvălea cu Stancu. În „Oameni cu joben”, Stancu a prezentat depravarea din familia magnatului (scene de zoofilie și pedofilie) și pe urmă s-a dus la Manolovici și i-a cerut bani, ca să nu publice cartea. A fost refuzat. „Oameni cu joben” nu-i nici la Biblioteca Academiei. Am căutat-o trei ani prin anticariate. Trei ani! În „Jurnal cu fața ascunsă (II), Fănuș Neagu nota, pe 13 septembrie 2005, că dacă acest roman „ar fi apărut azi, în engleză, semnat, să zicem, John Scott Fitzgerald, toate literaturile s-ar fi îmbulzit să-l traducă.” E și progres tehnologic în carte. O golancă „băuse cam mult în vila de la Predeal a lui Manolovici, se furișase spre toaletă, dar după ce trăsese lanțul, vila începuse să răsune. Un pian mecanic intona aria mare din Văduva veselă. Lanțul declanșa un mecanism special și vila începea să răsune.”
Pe aplicații n-aveți „Oameni cu joben”? Nasol. Da, dar aveți trotinete electrice. Mai dați-vă jos de pe ele, că vine toamna și se aglomerează Capitala! Luați transportul în comun, că de-aia v-a făcut Dan Barna metrou!